Arterita cu celule gigant: Cum recunosti boala, de ce apare, tipuri de tratament

Arterita cu celule gigante este o patologie caracteriata prin inflamatie a mucoasei vaselor de sange ce transporta sange bogat in oxigen de la inima spre restul corpului, cunoscut drept endoteiul arterelor. In general, afectiunea apare la arterele din zona capului, in special in arterele situate in zona tamplelor. Cauza exacta a arteritei cu celule gigante nu este pe deplin inteleasa, dar se crede ca o combinatie de factori genetici si imuni joaca un rol important in dezvoltarea acestei afectiuni. Se considera ca afectiunea este rezultatul unei reactii anormale a sistemului imunitar, in care celulele sistemului imunitar ataca vasele de sange, provocand inflamatie si ingustarea acestora. Acest proces inflamator afecteaza in principal arterele mari, in special artera temporala care furnizeaza sange la nivelul capului si al regiunii oculare.

Deoarece mucoasa arterelor se inflameaza, acest lucru cauzeaza umflarea arterelor, care va produce o ingustarea a vaselor de sange, reducand cantitatea de sange, a oxigenului si a nutrientilor care ajung in tesuturile corpului. Desi in general orice artera mijlocie sau mare poate fi afectata, umflarea apare in special la arterele din tample.

Factori de risc care pot duce la aparitia bolii

Exista si unii factori de risc care pot contribui la dezvoltarea arteritei cu celule gigante, printre care:

Varsta: Arterita cu celule gigante afecteaza in principal persoanele in varsta, cu varsta medie de debut fiind in jurul valorii de 70 de ani.
Factori genetici: Exista unele studii care sugereaza ca exista o predispozitie genetica pentru dezvoltarea patologiei, deoarece boala poate avea tendinta de a se inregistra in familiile cu istoric de vasculita. Gen: Femeile sunt afectate de arterita cu celule gigante de doua ori mai des decat barbatii, dar motivul pentru acest aspect nu este pe deplin elucidat.
Rasaꓽ Patologia apare adesea la persoanele albe din regiunile scandinave si nord-europene.
Prezenta unei afectiuni numite polimialgie reumatica sporeste riscul de a avea arterita cu celule gigante.

Simptomele caracteristice ale arteritei cu celule gigante includ dureri de cap persistente, durere sau sensibilitate la nivelul scalpului, rigiditate sau durere la nivelul gatului, maxilarului sau limbii, dificultati de masticatie, probleme de vedere (vedere incetosata, dubla sau pierderea vederii), oboseala si pierdere in greutate neintentionata. Manifestarile comune includꓽ

Dureri de cap, in special in zona tamplei – durerile sunt severe si persistente
Sensibilitatea scalpului
Febra
Oboseala
Durere de maxilar la mestecat sau la deschiderea larga a gurii
Pierderea brusca a vederii la un ochi
In special la persoanele care prezinta dureri de maxilar poate aparea pierderea vederii sau vederea dubla
Pierdere neintentionata in greutate

Diagnosticul de arterita cu celule gigante se bazeaza pe o combinatie de simptome, examinare fizica, rezultatele testelor de laborator (cum ar fi teste de inflamatie si markeri specifici) si imagistica medicala (de exemplu, ecografie Doppler sau angiografie). Analize de sangeꓽ

Proteina C Reactiva
Viteza de sedimentare a eritrocitelor
Teste imagisticeꓽ

Ecografie Doppler
Tomografie cu emisie de prozitoni (PET)
Angiografie prin rezonanta magnetica
Biopsie (se va preleva o mostra de tesut pentru a se identifica o inflamatie ce include celule gigante, adica anormal de mari).

Tratament pentru arterita cu celule gigant

Tratamentul arteritei cu celule gigante implica, de obiceiꓽ

Corticosteroizi: Prednisonul este cel mai frecvent utilizat corticosteroid in tratamentul arteritei cu celule gigante. Doza initiala este de obicei relativ mare, iar apoi este redusa treptat pe masura ce simptomele si nivelurile de inflamatie se amelioreaza. Durata tratamentului cu corticosteroizi poate varia, dar este adesea necesara o terapie pe termen lung, care poate dura cateva luni sau chiar mai mult. Monitorizarea atenta a efectelor secundare ale corticosteroizilor este esentiala, deoarece aceste medicamente pot avea efecte adverse semnificative.

Medicamente imunosupresoare: In anumite situatii, medicamentele imunosupresoare pot fi utilizate. Aceste medicamente, cum ar fi metotrexatul, pot ajuta la controlul inflamatiei si pot permite scaderea treptata a corticosteroizilor. Utilizarea medicamentelor imunosupresoare necesita monitorizare regulata si supraveghere medicala. Tratamentul pentru arterita cu celule gigante necesita monitorizare atenta si ajustari in functie de raspunsul individual al pacientului si de nivelurile de inflamatie. Medicii vor solicita in mod regulat analize de sange si alte teste pentru a evalua inflamatia si a monitoriza efectele secundare ale medicamentelor.

Este important sa se respecte cu strictete planul de tratament prescris de medic si sa se comunice orice simptome sau efecte secundare aparute in timpul tratamentului. Nu se recomanda intreruperea brusca a medicamentelor fara a consulta medicul, deoarece acest lucru poate duce la recidiva inflamatiei si a simptomelor. In plus, medicul poate recomanda stiluri de viata sanatoase, cum ar fi renuntarea la fumat, alimentatie echilibrata si exercitii regulate, pentru a sprijini sanatatea generala si procesul de recuperare.

Complicatii ale bolii

Daca nu este tratata, arterita cu celule gigante poate duce la complicatii grave, cum ar fi ischemia (reducerea fluxului de sange) la nivelul ochiului, ceea ce poate duce la pierderea vederii. Alte complicatii pot include ischemia la nivelul altor organe si vasele de sange, inclusiv aortei. O prima complicatie poate consta in scaderea fluxului de sange catre ochi, ceea ce provoaca o pierdere brusca a vederii, in general la un singur ochi si mai rar la ambii. Din nefericire, pierderea vederii va fi, de obicei, permanenta.

Anevrismul aortic este o alta posibila complicatie. Acesta consta intr-o umflatura formata intr-un vas de sange slabit, in general in aorta. Un astfel de anevrism de aorta se poate declansa, cauzand sangerari interne care reprezinta o urgenta medicala, putand pune viata in pericol. Anevrismul aortic poate aparea chiar si dupa o perioada indelungata de timp, de la diagnosticarea cu arterita cu celule gigantice. In acest sens, medicul va indica necesitatea unei monitorizari constante, folosindu-se de teste imagistice precum raze X, CT si ultrasunete. Accidentul vascular cerebral poate fi o alta complicatie a arteritei cu celule gigantice, desi nu este des intalnit.

Tratamentul pe termen lung cu corticosteroizi si alte medicamente imunosupresoare poate avea efecte secundare semnificative, cum ar fi osteoporoza, diabet, hipertensiune arteriala, cresterea in greutate, fragilitatea pielii si infectii. Este important sa se urmeze un plan de tratament adecvat si sa se monitorizeze indeaproape evolutia bolii sub supravegherea medicului specialist pentru a minimiza riscul de complicatii si pentru a gestiona eventualele efecte secundare ale tratamentului. Diagnosticarea precoce si inceperea tratamentului adecvat sunt esentiale pentru a preveni sau limita complicatiile asociate cu arterita cu celule gigante.

Ce este anemia feripriva si complicatiile ei daca ai fost diagnosticat cu arterita cu celule gigant

Anemia are legatura directa cu hemoglobina. Hemoglobina se formeaza in celulele din maduva osoasa (hematopoieza) si este continuta de celulele rosii din sange (eritrocite). Acestea reprezinta cele mai numeroase celule din sange si sunt extrem de specializate, fiind adaptate perfect la functia de a transporta oxigenul si dioxidul de carbon. Celulele rosii au un diametru de aproximativ 7,8 μm si au forma unor discuri biconcave, care le ofera cel mai mare raport suprafata-volum, esential pentru functia pe care o indeplinesc. Numarul normal de celule rosii variaza intre patru milioane si sase milioane pe milimetru cub de sange. Aproximativ 95% din greutatea uscata a celulelor rosii din sange consta in hemoglobina, substanta necesara pentru transportul oxigenului.

Proteina de hemoglobina este o molecula formata din patru lanturi polipeptidice cu 140 de tipuri de aminoacizi. La fiecare este atasata o structura chimica numita hem, ce contine un singur atom de fier, de care se leaga, reversibil, patru atomi de oxigen. Fiecare celula rosie contine aproximativ 270 de milioane de molecule de hemoglobina, iar fiecare hematie poate transporta aproximativ 1080 de milioane de atomi de oxigen.

Structura complexa a proteinei asigura un mediu adecvat atomului de fier, astfel incat acesta sa se lege si sa elibereze oxigenul, respectiv dioxidul de carbon. Afinitatea hemoglobinei pentru oxigen este atat de mare, incat la presiunea de oxigen din plamani, aproximativ 95% din hemoglobina este saturata cu oxigen. Pe masura ce presiunea oxigenului scade, hemoglobina elibereaza oxigen. Exista si alti factori care influenteaza capacitatea hemoglobinei de a se lega de moleculele de oxigen (pH-ul mediului, anumiti compusi organici rezultati in timpul descompunerii glucozei), astfel ca procesele de respiratie celulara sunt proportionale cu activitatea fiecarei celule in parte.

Bibliografie:

Amin SK, Antunes C. StatPearls [Internet]. StatPearls Publishing; Treasure Island (FL).Lower Gastrointestinal Bleeding;
Jamwal M, Sharma P, Das R. Laboratory Approach to Hemolytic Anemia. Indian J Pediatr. 2020 Jan;
8.Mumford J, Flanagan B, Keber B, Lam L. Hematologic Conditions: Platelet Disorders. FP Essent. 2019 Oct;
Rashid A. A 65-year-old man with anemia: diagnosis with peripheral blood smear. Blood Res. 2015 Sep;