Epicondilita: De ce apare aceasta durere la nivelul cotului, cum se poate preveni si trata
Epicondilita, cunoscuta si sub denumirea de "cotul tenismenului" sau "cotul jucatorului de golf", este o afectiune care afecteaza tendoanele de la nivelul cotului. Aceasta este caracterizata prin inflamatia sau deteriorarea tendoanelor care se ataseaza de oasele epicondilului, adica acele proeminente osoase de la nivelul cotului. Epicondilita este mai frecventa la nivelul epicondilului lateral, care se afla pe partea exterioara a cotului si este implicat in miscarile de extensie a incheieturii mainii si a degetelor.
Cauza principala a epicondilitei este suprasolicitarea repetitiva a acestor tendoane, cum ar fi miscarile de prindere, strangere sau rotatie a incheieturii mainii si a antebratului. Epicondilita apare de obicei ca rezultat al suprasolicitarii si repetarii miscarilor de prindere, strangere sau rotatie a incheieturii mainii si a antebratului. Aceste miscari repetitive pot provoca stres si microtraume la nivelul tendoanelor care se ataseaza de oasele epicondilului, determinand inflamatie si deteriorare. Cauzele suprasolicitarii pot include:
- Activitati sportive: Activitati precum tenisul, golful, ridicarea de greutati sau alte sporturi care implica miscari repetitive ale incheieturii mainii si a antebratului pot creste riscul de epicondilita.
- Activitati profesionale: Persoanele care desfasoara activitati care necesita miscari repetitive ale mainilor si antebratelor, cum ar fi lucratorii in constructii, mecanicii, pictorii sau lucratorii de birou care utilizeaza prelungit tastatura si mouse-ul, pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta epicondilita.
- Tehnici incorecte de exercitii: Utilizarea tehnicilor incorecte in timpul exercitiilor fizice sau ridicarii grele poate pune o presiune excesiva asupra tendoanelor de la nivelul cotului si poate contribui la dezvoltarea epicondilitei.
- Factori individuali: Anumiti factori individuali pot creste susceptibilitatea unei persoane la dezvoltarea epicondilitei. Acesti factori pot include varsta (epicondilita apare mai frecvent la persoanele de varsta mijlocie), sexul (este mai frecventa la barbati decat la femei), nivelul de conditie fizica si existenta altor afectiuni musculo-scheletice preexistente.
Epicondilita nu este intotdeauna rezultatul unei singure cauze, ci de obicei rezulta dintr-o combinatie de factori care contribuie la suprasolicitarea tendoanelor si la aparitia inflamatiei si a durerii la nivelul cotului.
Tipuri de epicondilite
Exista doua tipuri comune de epicondilita, care sunt clasificate in functie de localizarea inflamatiei si a durerii:
- Epicondilita laterala (cotul tenismenului): Este cea mai frecventa forma de epicondilita si afecteaza tendoanele de la nivelul epicondilului lateral al cotului. Este asociata cu miscarile repetitive de prindere si extensie a incheieturii mainii si antebratului. Activitati precum tenisul, golful, ridicarea de greutati sau orice alta activitate care implica astfel de miscari repetitive pot provoca epicondilita laterala. Simptomele includ durere la nivelul epicondilului lateral, sensibilitate la atingere, slabiciune musculara si dificultati in efectuarea miscarilor de prindere si extensie.
- Epicondilita mediala (cotul jucatorului de golf): Este mai rara decat epicondilita laterala si afecteaza tendoanele de la nivelul epicondilului medial al cotului. Este asociata cu miscarile repetitive de prindere si flexie a incheieturii mainii si antebratului. Desi este denumita "cotul jucatorului de golf", poate fi declansata si de alte activitati care implica miscari repetitive similare. Simptomele epicondilitei mediale includ durere la nivelul epicondilului medial, sensibilitate la atingere, slabiciune musculara si dificultati in efectuarea miscarilor de prindere si flexare.
Simptomele bolii
Simptomele epicondilitei includ durere la nivelul cotului, sensibilitate la atingere, slabiciune musculara si dificultati in efectuarea anumitor miscari. Durerea poate iradia catre antebrat sau incheietura mainii. Activitati precum strangerea mainii, ridicarea obiectelor grele sau utilizarea prelungita a tastaturii pot agrava simptomele.
Epicondilita - cum sa o preveniti
Pentru a preveni epicondilita sau a reduce riscul de recurenta, urmati urmatoarele recomandari:
- Efectuati incalzire si intindere: Inainte de a va angaja in activitati care implica miscari repetitive ale mainilor si antebratelor, asigurati-va ca efectuati o incalzire adecvata si exercitii de intindere pentru a pregati muschii si tendoanele pentru activitatea viitoare.
- Utilizati tehnici corecte de prindere si executie: Invatati si utilizati tehnici corecte de prindere si executie in timpul activitatilor care implica miscari repetitive ale mainilor si antebratelor. Asigurati-va ca distribuiti incarcatura uniform si ca nu va suprasolicitati excesiv incheieturile.
- Evitati suprasolicitarea repetitiva: Evitati sa va suprasolicitati in mod repetitiv mainile si antebratele prin miscari excesive sau prelungite. Daca desfasurati activitati care implica astfel de miscari, luati pauze regulate pentru a permite muschilor si tendoanelor sa se odihneasca si sa se recupereze.
- Imbunatatiti conditia fizica generala: Mentinerea unei conditii fizice bune poate ajuta la intarirea muschilor si tendoanelor, reducand astfel riscul de leziuni si inflamatii. Includeti exercitii de intarire, imbunatatire a flexibilitatii si exercitii cardiovasculare in rutina dvs. de exercitii fizice.
- Utilizati echipament adecvat: Asigurati-va ca utilizati echipamentul adecvat si bine adaptat pentru activitatile pe care le desfasurati. Acest lucru poate include utilizarea de manusi adecvate pentru protectie si sustinere.
- Efectuati exercitii de intarire si flexibilitate: Includeti in rutina dvs. de exercitii fizice exercitii de intarire si flexibilitate pentru muschii si tendoanele din zona cotului. Acestea pot ajuta la cresterea rezistentei si flexibilitatii si pot contribui la prevenirea suprasolicitarii si a leziunilor.
- Ascultati-va corpul: Fiti atenti la semnele de oboseala, durere sau disconfort la nivelul cotului. Daca simtiti orice disconfort sau durere persistenta, acordati-va timp pentru odihna si consultati un medic sau un specialist in ortopedie pentru evaluare si sfaturi adecvate.
- Mentineti o postura corecta: O postura corecta poate reduce tensiunea si presiunea asupra muschilor si tendoanelor din zona cotului. Asigurati-va ca aveti o postura corecta in timpul activitatilor zilnice si ca va mentineti spatele si umerii aliniati.
Diagnosticul bolii
Diagnosticul epicondilitei se bazeaza in principal pe examinarea fizica a cotului si pe evaluarea istoricului pacientului. Uneori, pot fi realizate investigatii suplimentare, precum radiografii sau imagistica prin rezonanta magnetica pentru a exclude alte afectiuni care pot provoca simptome similare.
Tratament pentru epicondilite
Tratamentul epicondilitei consta in general in masuri conservatoare, care includ odihna si limitarea activitatilor care agraveaza simptomele, aplicarea de gheata, terapia fizica, utilizarea de bandaje sau atele de sprijin, administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pentru reducerea durerii si inflamatiei, precum si exercitii de intarire si de intindere a muschilor si tendoanelor afectate. In general, tratamentul pentru epicondilita poate include urmatoarele:
- Odihna si limitarea activitatilor: Acordati cotului timp pentru a se odihni si vindeca. Limitati sau evitati activitatile care agraveaza simptomele. In unele cazuri, poate fi necesara utilizarea atelei de sprijin pentru a imobiliza cotul si a reduce stresul asupra tendoanelor afectate.
- Aplicarea de gheata: Aplicati gheata pe zona afectata timp de 15-20 de minute la fiecare 2-3 ore. Acest lucru poate ajuta la reducerea inflamatiei si a durerii. Asigurati-va ca inveliti gheata intr-un prosop subtire pentru a proteja pielea.
- Medicamente antiinflamatoare: Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cum ar fi ibuprofenul sau naproxenul, pot fi prescrise pentru a reduce inflamatia si durerea. Este important sa urmati indicatiile medicului si sa respectati doza si durata de administrare recomandate.
- Terapie fizica: Un fizioterapeut poate recomanda exercitii si tehnici specifice pentru intarirea muschilor si tendoanelor, imbunatatirea flexibilitatii, reducerea tensiunii si promovarea vindecarii. Aceste exercitii pot include intinderi, exercitii de intarire a muschilor incheieturii mainii si antebratului, precum si tehnici de terapie manuala.
- Infiltratii cu corticosteroizi: In unele cazuri, medicul poate recomanda infiltrarea cu corticosteroizi in zona afectata pentru a reduce inflamatia si durerea. Aceste infiltrari se fac sub ghidajul imagistic si trebuie administrate de un profesionist medical calificat.
- Terapii complementare: Anumite terapii complementare, cum ar fi terapia cu unde de soc extracorporale sau acupunctura pot fi considerate in unele cazuri pentru a ajuta la reducerea inflamatiei si a durerii si la promovarea vindecarii.
Discutati cu medicul dumneavoastra despre optiunile disponibile si potrivite in cazul dumneavoastra. In cazuri mai severe sau in situatiile in care tratamentul conservator nu ofera rezultate satisfacatoare, poate fi necesara interventia chirurgicala. Cu toate acestea, majoritatea cazurilor de epicondilita raspund bine la tratamentul conservator si se amelioreaza in cateva luni.
Cum se transmite tularemia. Cum recunosti boala si ce legatura are cu epicondilita
- Muscatura de capusa: O persoana poate fi infectata prin muscatura unei capuse infectate cu bacteria Francisella tularensis. Este important sa se evite expunerea la capuse si sa se utilizeze masuri de prevenire a intepaturilor de capuse, cum ar fi purtarea hainelor cu maneci lungi, aplicarea de repelente de insecte si efectuarea de verificari periodice pentru a indeparta capusele.
- Contact direct cu animale infectate: Oamenii se pot infecta prin manipularea animalelor infectate, cum ar fi iepurii sau prin expunerea la tesuturi animale infectate sau la excremente. Este esential sa se evite contactul direct cu animalele bolnave sau cu cadavrele lor si sa se adopte masuri de igiena adecvate dupa manipularea animalelor.
- Contactul cu apa sau sol infectat: Tularemia poate fi contractata prin contactul cu apa sau sol contaminat cu bacterii. Acest lucru poate aparea prin bautul apei contaminate, inotul in apa contaminata sau expunerea la sol contaminat prin activitati agricole sau de gradinarit.
- Inhalarea bacteriei: In anumite cazuri, tularemia se poate raspandi prin inhalarea bacteriilor din aer. Acest lucru poate aparea prin manipularea animalelor infectate sau prin expunerea la praf sau aerosoli infectati.
Bibliografie:
Feldman M, et al., eds. Jaundice. In: Sleisenger and Fordtran's Gastrointestinal and Liver Disease: Pathophysiology, Diagnosis, Management. 11th ed. Elsevier; 2021;
Ferri FF. Gilbert syndrome. In: Ferri's Clinical Advisor 2023. Elsevier; 2023. https://www.clinicalkey.com. Accessed June 1, 2022;
Gilbert syndrome. American Liver Foundation. https://liverfoundation.org/for-patients/about-the-liver/diseases-of-the-liver/gilbert-syndrome/. Accessed May 31, 2022;
Chowdhury JR, et al. Gilbert's syndrome and unconjugated hyperbilirubinemia due to bilirubin overproduction. https://www.uptodate.com/contents/search. Accessed June 1, 2022;
