Genu recurvatum: cauze, simptome si tratament

Genu recurvatum este o conditie caracterizata printr-o hiperextensie a genunchiului. Aceasta afectiune poate sa fie distincta de problema legata de ligamente, dar uneori poate fi asociata cu aceasta. Conditia poate aparea din cauza diferitilor factori biomecanici modificati si in majoritatea cazurilor reprezinta o stare fiziologica a adultilor, fiind de obicei bilaterala, simetrica, constitutionala si asimptomatica. Se disting mai multe tipuri de genu recurvatum, fiecare cu caracteristici distincte:
Genu recurvatum constitutional
Este o conditie benigna care apare datorita hiperlaxitatii ligamentare. Poate fi asociata cu dezvoltarea incompleta a condilului femural lateral si, prin urmare, cu genu valgum. De obicei, este asimptomatic si se remite adesea la adulti, fara a necesita un tratament special. Predispune la rupturi ale ligamentului cruciat anterior si la dislocari de patela, mai ales in cazul hiperextensiei excesive.
Genu recurvatum congenital
Se manifesta la copii inca de la primii pasi. Poate fi bilateral si simetric, adesea fiind rezultatul hiperlaxitatii la nastere. Poate fi corectat de-a lungul anilor cu ajutorul dispozitivelor corective. Trebuie exclusa prezenta altor afectiuni grave, precum anomalii ale sistemului neuromuscular, artrogripoza congenitala multipla si condrodistrofii.
Genu recurvatum dobandit
Este rezultatul unei leziuni la genunchi in contextul hiperextensiei, de obicei in cazul unei entorse complexe sau fracturi ale femurului sau tibiei. Poate aparea si ca urmare a tratamentului ortopedic necorespunzator pentru astfel de leziuni. Poate fi, de asemenea, o consecinta a atrofiei musculare cauzate de paralizie, care impiedica genunchiul sa aiba mobilitate normala.
Genu recurvatum extra-articular
Apare de obicei ca o vatamare, avand diverse cauze, cum ar fi:
- Traumatisme la nivelul tuberculului tibial anterior din cauza unor lovituri
- Activitate sportiva intensa cu traumatisme repetate la placile de crestere
- Leziuni cauzate de interventii medicale
- Osteomielita si alte infectii
- Sechele ale bolii Osgood-Schlatter
- Boala Ehlers-Danlo
Genu recurvatum articular
In cadrul acestei categorii, se disting cazurile in care deformarea are originea in tibie si cele in care are originea in femur:
La nivelul tibiei, conditia apare in urma fracturilor articulare cu coborarea anterioara a condilului tibial.
La nivelul femurului, conditia apare, in general, ca urmare a sechelelor fracturilor, iar foarte rar poate fi asociat cu hipoplazia condilului lateral, in cazul caruia se asociaza si cu genu valgum.
Genu recurvatum de origine ligamentara
Apare ca urmare a distensiei progresive sau a unei rupturi traumatice in cazul entorselor severe si complexe.
Genu recurvatum de origine mixta
Este o deformare rezultata dintr-o distensie posterioara capsulo-ligamentara si o recidiva osoasa. Poliomielita este cea mai frecventa cauza pentru acest tip de hiperextensie. De asemenea, coxopatiile din copilarie si traumele asociate cu entorse severe si fracturi tibiale cu zdrobire pot provoca genu recurvatum mixt.
Cauze ale bolii
Hiperextensia genunchiului poate avea diverse cauze. In mod obisnuit, aceasta pozitie anormala a genunchiului apare ca rezultat al posturii incorecte in timpul cresterii, care nu au fost corectata sau tratata la timp. Cauzele pot include, de asemenea, factori ereditari, deficiente structurale ale ligamentelor, muschilor si articulatiilor, sau probleme de lunga durata in aceste zone. Traumele sau caderile pot fi, de asemenea, cauze ale hiperextensiei genunchiului. In astfel de cazuri, in special ligamentul cruciat anterior poate fi supraintins, provocand vatamari si simptome precum durere si dificultate in miscarea piciorului. Mai multi factori pot juca un rol in aparitia acestei conditii:
- Alinierea inadecvata a tibiei si femurului
- Deficit in proprietatea comuna
- Discrepanta in lungimea extremitatilor inferioare
- Distrofie musculara
- Instabilitatea articulatiei genunchiului
- Laxitatea ligamentelor genunchiului
- Leziuni care afecteaza sistemul nervos central sau periferic pot perturba functia normala a genunchiului
- Diverse grupuri musculare slabe pot influenta dezvoltarea genu recurvatum
Afectiuni care vizeaza tesutul conjunctiv pot afecta structura genunchiului si pot juca un rol in dezvoltarea hiperextensiei genunchiului.
Simptomele bolii
Hiperextensia genunchiului poate avea diferite grade de severitate, iar simptomele asociate depind de mai multi factori, precum specificul corpului fiecarei persoane, tipul de hiperextensie si starea generala a articulatiei genunchiului. Printre simptomele comune ale hiperextensiei genunchiului se numara:
- Dificultati in mersul pe suprafete neregulate si in practicarea sporturilor
- Discrepante in lungimea membrelor inferioare
- Dureri la nivelul genunchiului
- Instabilitati la nivelul articulatiilor femorotibiale sau femoropatelare
- Posibila deformare a genunchiului, nevizibila in mod obisnuit
- Reducerea mobilitatii genunchiului
- Slabiciune in membrul inferior
- Umflarea zonei afectate
Aceste simptome pot avea un impact semnificativ asupra activitatilor zilnice si a participarii la activitati fizice.
Diagnosticul bolii
Hiperextensia genunchiului, cunoscuta si sub numele de genu recurvatum, poate fi observata vizual, deoarece articulatia este intr-o pozitie anormala in raport cu axa sa fiziologica. Intr-o evaluare din planul sagital, se poate observa ca partea de mijloc a piciorului este mai in urma decat ar trebui sa fie. De asemenea, in timpul evaluarii functionale, pacientii pot prezenta anumite simptome, cum ar fi:
- Slabiciune a muschiului cvadriceps si a muschiului gambei
- Inclinarea inainte a pelvisului
- Curbura accentuata a coloanei lombare
- Durere cauzata de leziunile asociate
- Distensie a ligamentului cruciat anterior
Aceste semne si simptome ajuta la identificarea prezentei hiperextensiei genunchiului si pot fi utile in evaluarea pacientilor cu aceasta conditie.
Tratament
Inainte de initierea oricarui tratament pentru hiperextensia genunchiului, se va efectua o evaluare detaliata a mersului si a posturii pentru a se identifica eventualele modificari asociate si pentru a se depista posibile vatamari in zonele adiacente. Dupa evaluare, fizioterapeutul va stabili obiectivele de tratament si va dezvolta interventii adecvate pentru a minimiza efectele negative ale hiperextensiei genunchiului. Aceste interventii includ o serie de exercitii destinate consolidarii muschilor afectati de slabiciunea musculara. De asemenea, se vor include exercitii pentru imbunatatirea flexibilitatii.
Tratamentul conservator implica utilizarea unei orteze pentru stabilizarea articulatiei femoro-tibiale si limitarea extensiei excesive in plan anteroposterior. De asemenea, este inclusa si reabilitarea cu accent pe consolidarea muschilor flexori ai genunchiului, fara intarirea cvadricepsului, pentru a preveni agravarea recurvatumului. Toxina botulinica se utilizeaza in tratamentul unor muschi specifici care pot fi cauza sau contribuie la aparitia conditiei genu recurvatum. Tratamentul chirurgical poate implica neurotomii selective, care vizeaza sectionarea anumitor nervi. Se va alege strategia de tratament adecvata in functie de cauza si caracteristicile specifice ale genu recurvatumului prezente la fiecare pacient.
Reabilitarea pentru hiperextensia genunchiului se concentreaza pe consolidarea muschilor flexori ai genunchiului, evitand intarirea cvadricepsului pentru a preveni agravarea recurvatumului. In cazul genu recurvatum constitutional, multe persoane observa imbunatatiri cu metode simple. Pentru genu recurvatum dobandit de origine neurologica, primul pas este identificarea cauzei subiacente. Tratamentul consta in protectia cu o orteza pentru corectarea pozitiei vicioase, kinetoterapie, printre altele. In situatii severe sau cand simptomele nu raspund la tratamentul conservator, poate fi necesara interventia chirurgicala pentru rezolvarea hiperextensiei genunchiului.
- Genunchiera din bumbac tratata cu carbune din bambusîncepand de la 41,90 RON
Ce este bandajul kinesiologic si cum poate fi folosit in caz de genu recurvatum
Bandajul kinesiologic, cunoscut si sub denumirea de banda kinesiologica sau banda KT (Kinesio Tape), este un dispozitiv medical elastic si adeziv utilizat in tratamentele de fizioterapie si reabilitare. A fost dezvoltat in anii 1970 de catre Dr. Kenzo Kase, un chiropractician japonez. Banda kinesiologica are mai multe proprietati care o fac utila in terapiile fizice:
- Elasticitate: este fabricata dintr-un material elastic, similar cu pielea umana, pentru a permite miscarea naturala a corpului.
- Adeziune: are o parte adeziva care permite aplicarea pe piele si mentinerea pe loc pe durata tratamentului.
- Respirabilitate: materialul permite pielii sa respire, evitand acumularea de umiditate si reducand riscul de iritatii.
- Rezistenta la apa: multe variante ale benzii kinesiologice sunt rezistente la apa, ceea ce permite pacientilor sa o utilizeze in timpul activitatilor fizice si in diferite conditii meteorologice.
- Activare neuromusculara: se presupune ca banda kinesiologica ajuta la stimularea receptorilor pielii si a sistemului nervos, contribuind astfel la ameliorarea durerii, reducerea inflamatiei si sprijinirea functiei musculare.
- Banda kinesiologica este folosita intr-o varietate de situatii medicale si sportive pentru a sustine reabilitarea, pentru ameliorarea durerii si pentru imbunatatirea performantei. Cateva dintre principalele situatii in care se utilizeaza banda kinesiologica:
- Tratamentul leziunilor musculare si ligamentare: banda kinesiologica este adesea aplicata pentru a sprijini articulatiile si muschii afectati de entorse, intinderi musculare sau alte leziuni.
- Reducerea inflamatiei si a durerii: prin aplicarea bandei kinesiologice, se poate obtine o usurare a disconfortului si a durerii asociate cu afectiuni precum tendinite, bursite sau alte probleme inflamatorii.
Bibliografie:
Long V. Aloe vera in dermatology—the plant of immortality. JAMA Dermatology. 2016;
National Institute of Environmental Health Sciences. NTP Speaks About Aloe Vera. https://www.niehs.nih.gov/news/newsroom/interviews/aloevera/index.cfm. Accessed on June 24, 2020;
Norman G, Christie J, Liu Z, et al. Antiseptics for burns. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2017(7):CD011821. Accessed at www.cochranelibrary.comon October 31, 2019;
Quezeda SM, Briscoe J, Cross RK. Complementary and alternative medicine. Inflammatory Bowel Diseases. 2016;
Rodriguez S, Dentali S, Powell D. Aloe vera. In: Coates PM, Betz JM, Blackman MR, et al., eds. Encyclopedia of Dietary Supplements. 2nd ed. New York, NY: Informa Healthcare, 2022;