Iasca: efecte digestive, coleretice si hepatoprotectoare
Iasca, ce este cunoscuta si sub denumirea sa stiintifica, Fomes fomentarius, sau sub numele de iasca de fag sau iasca de mesteacan, reprezinta o specie de ciuperca lemnitoare care face parte din genul Fomes din familia Plyporaceae. Aceasta este o ciuperca lignicola, adica creste pe lemnul arborilor si se hraneste cu tesutul lemnos in procesul sau de degradare.
Iasca se face remarcata pentru proprietatile sale de a putea fi folosita pentru aprinderea focului. Partea exterioara a acesteia contine un strat dur si fibros ce poate fi utilizat cu scopul de a produce scantei in momentul in care este lovit cu o piatra sau un alt obiect dur. Scanteile acestea pot fi folosite pentru a prinde materiale inflamabile, spre exemplu uscaturi, frunze sau pene, acest lucru ajutand la pornirea focului. In adaos, iasca de fag a fost folosita in trecut pentru a produce pansamente si bandaje, pentru ca aceasta are in alcatuire substante care prezinta proprietati antimicrobiene si antiinflamatorii.
Este necesar de mentionat faptul ca, utilizarea speciilor de ciuperci din natura trebuie sa fie efectuata cu atentie si cunostinta, pentru ca exista specii care pot fi toxice sau inadecvate pentru anumite utilizari. In cazul in care aveti in vedere sa colectati sau sa folositi iasca de fag sau alte specii de ciuperci, este indicat sa cautati informatii cat mai precise si sa aveti grija sa respectati regulile de colectare responsabila si sustenabila din mediul inconjurator.
Ce proprietati medicinale are iasca de fag?
Iasca de fag prezinta o istorie indelungata de folosire in medicina traditionala si folclorica multumita proprietatilor sale potential benefice. Cu toate acestea, trebuie mentionat faptul ca, cercetarile stiintifice in acest domeniu sunt limitate si, din acest motiv, multe dintre efectele atribuite iascei de fag nu au fost pe deplin validate sau intelese. Cateva dintre proprietatile medicinale atribuite acestei plante sunt urmatoarele:
Proprietati antimicrobiene
Se spune ca aceasta planta prezinta anumite substante care ar putea avea activitati antimicrobiene, in acest mod putand sa contribuie la combaterea bacteriilor si a altor agenti patogeni. Aceste proprietati ar putea fi folositoare in tratarea anumitor infectii. Iasca de fag a fost folosita cu scopul de a trata inflamatiile si de a diminua disconfortul asociat cu diferite afectiuni. Se spune ca unele componente ale acestei plante ar putea sa sprijine sistemul imunitar, ajutand in acest mod organismul sa lupte impotriva infectiilor si bolilor.
Vindecare ranilor
In medicina traditionala, iasca de fag a fost utilizata pe post de material pentru pansamente multumita texturii sale fibroase si a proprietatilor sale antimicrobiene. Se crede despre aceasta ca ar putea contribui la accelerarea procesului de vindecare al ranilor.
Proprietati antivirale
Unele cercetari preliminare au spus despre extractele din iasca de fag ca ar putea avea activitati antivirale impotriva anumitor tipuri de virusuri. Este esential de subliniat faptul ca, multe dintre aceste proprietati sunt inca subiect de cercetare si nu au fost pe deplin confirmate. In cazul in care doriti sa folositi iasca de fag in scopuri medicinale, este important sa discutati cu un profesionist medical sau sa va bazati pe surse de incredere si cercetari stiintifice actualizate. Folosirea oricarui produs natural in scopuri medicinale trebuie efectuata cu prudenta si cu intelegerea potentialelor riscuri, dar si beneficii.
Cum actioneaza iasca pentru a avea efecte digestive, coleretice si hepatoprotectoare?
Trebuie mentionat faptul ca, desi iasca de fag este atribuita cu diverse proprietati medicinale, inclusiv efecte digestive, coleretice si hepatoprotectoare, informatiile stiintifice despre modul in care aceasta actioneaza asupra organismului uman nu sunt foarte bine documentate. Cele mai multe dintre aceste proprietati sunt atribuite din perspectiva medicinii traditionale si a folclorului, insa cercetarile din punct de vedere stiintific sunt limitate. In ceea ce sunt privite efectele digestive, coleretice si hepatoprotectoare, iasca ar putea prezenta potentiale beneficii prin intermediul unor compusi care se gasesc in compozitia acesteia, spre exemplu substantele bioactive si compusii chimici. Cateva moduri in care se crede despre iasca, de fapt, ca ar putea influenta sistemul digestiv si hepatic sunt urmatoarele:
Efecte coleretice - Se spune despre iasca de fag ca ar putea stimula secretia de bila din vezica biliara in intestine. Bila reprezinta o substanta care este produsa de catre ficat si stocata in vezica biliara, care este implicata in digestia grasimilor. Prin stimularea secretiei de bila, s-ar putea in acest mod imbunatati procesul de digestie.
Efecte hepatoprotectoare - Unele substante care se afla in alcatuirea acestei plante ar putea prezenta proprietati hepatoprotectoare, adica ar putea sa contribuie la protejarea celulelor hepatice impotriva stresului oxidativ si a altor daune. Acest lucru ar putea sa ajute la mentinerea sanatatii ficatului.
Efecte digestive generale - Substantele bioactive din aceasta planta ar putea prezenta efecte potentiale in sprijinirea proceselor generale de digestie prin stimularea secretiei de enzime digestive sau prin alte mecanisme care pot sa imbunatateasca absorbtia si descompunerea nutrientilor.
Este important de subliniat faptul ca, aceste efecte sunt ipotetice si nu sunt sustinute de o cantitate semnificativa de cercetare stiintifica. In cazul in care prezentati interes in folosirea acestei plante in scopuri medicinale, este indicat sa discutati cu un profesionist medical si sa va bazati pe surse de incredere si cercetari actualizate.
Cand este indicata iasca?
Iasca nu este o substanta sau un remediu care este folosit in practica medicala moderna. Cu toate acestea, iasca este utilizata in unele culturi si in medicina traditionala pentru anumite scopuri. Cateva situatii in care iasca a fost indicata in medicina traditionala sunt urmatoarele:
Pansamente si bandaje - Iasca a fost folosita pentru a crea pansamente si bandaje din stratul sau exterior fibros, multumita proprietatilor sale antimicrobiene si texturii sale.
Proprietati antimicrobiene si antiinflamatorii - In medicina traditionala, aceasta planta a fost considerata a prezenta proprietati antimicrobiene si antiinflamatorii, fiind folosita cu diverse scopuri.
Digestie, coleretice si hepatoprotectoare - Iasca a fost atribuita cu diverse efecte asupra sistemului digestiv si hepatic, spre exemplu stimularea secretiei de bila si protectia ficatului.
Este indicat sa discutati cu un profesionist medical inainte de a incepe orice remediul sau de a folosi orice substanta pe baza de iasca in scopuri medicinale. In cazul in care sunteti interesati in a utiliza iasca pentru anumite indicatii, doctorul va poate oferi sfaturi si informatii in functie de starea dumneavoastra de sanatate si necesitatile dumneavoastra individuale.
Ce sunt ghebele si ce proprietati au in comun cu iasca
Ciuperca medicinala cunoscuta sub numele popular de ghebe de miere sau ghebe cu inel este o specie saprofita care creste in regiunile din Romania, Basarabia si Bucovina de Nord. Aceasta ciuperca se dezvolta in numar mare, formand tufe cu multiple exemplare, pe trunchiurile de copaci in stare de putrefactie sau chiar pe copaci vii. Habitatul sau principal cuprinde padurile de foioase si in special cele de conifere, precum padurile de molizi. Aceasta ciuperca are o perioada de dezvoltare cuprinsa intre septembrie si decembrie si este responsabila de deteriorarea semnificativa a lemnului, provocand fenomenul cunoscut ca putregaiul alb.
Ciuperca are o palarie cu diametrul de 4-10 cm, initial emisferica apoi convexa, cu marginea initial rasucita in jos, devenind plata odata cu inaintarea in varsta. Are un mic gurgui central si poate varia in culoare de la gri-albicios la brun inchis, fiind neteda si mata in uscaciune si lucioasa in umiditate. Lamelele sunt inegale, inguste, acoperite in tinerete de o cortina ca de paianjen, devenind galbuie, rosiatice sau maronii la maturitate. Piciorul este relativ lung (5-12 cm, pana la 20 cm), cu latimea de 1-1,5 cm, cu suprafata canelata, elastic, uneori curbat, si poate prezenta o zona bulboasa la baza, protejata de un val similar bumbacului.
Inelul ciupercii este carnos si este prezent chiar si la exemplarele mature. In stadiile tinere, se uneste cu palaria. Partea superioara a inelului este alba si usor texturata, iar partea inferioara are o nuanta galbuie si o textura lanosoasa. Pe masura ce ciuperca imbatraneste, inelul devine subtire si capata o nuanta galbena, adesea la margine. Carnea ciupercii este albicioasa si prezinta doua tipuri de textura: palaria are o textura frageda, in timp ce piciorul are o textura fibros-lemnoasa. Aceasta emite un miros de fructe si are un gust usor amarui.
Ciuperca contine o varietate de substante nutritive, incluzand carbohidrati, grasimi si proteine. Manitolul reprezinta principala forma de polizaharid liber, in timp ce acidul malic este cel mai raspandit acid organic. Compozitia lipidica este dominata de acizii grasi polinesaturati, urmati de cei saturati si mononesaturati.
![[SPRING] Impachetare discreta](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-bulina-impachetare-discreta2.png)
Bibliografie:
Natural Medicines Comprehensive Database: "Reishi Mushroom."
Sanodiya, B. Current Pharmaceutical Biotechnology, December 2009.
National Cancer Institute: Medicinal Mushrooms (PDQ®): Health Professional Version.
Memorial Sloan Kettering Cancer Center, Reishi Mushroom, "Purported Uses."
