Sindromul adiposogenital: De ce apare, cum il recunosti, tipuri de tratament
Sindromul adiposogenital, cunoscut si sub diverse alte denumiri precum sindromul Babinski-Frohlich sau infantilismul sexual, este o afectiune provocata de un deficit al hormonului eliberator al gonadotropinelor (GnRH). Aceasta conditie rareori intalnita se manifesta printr-o serie de anomalii endocrine si este adesea legata de leziuni la nivelul hipotalamusului, o regiune cerebrala esentiala pentru reglarea apetitului, somnului si a temperaturii corpului. Pe langa aceste disfunctii, sindromul se caracterizeaza prin pubertate intarziata, dimensiuni reduse ale testiculelor si obezitate, aspecte ce il diferentiaza net de alte tulburari cu transmitere genetica, precum sindromul Prader-Willi.
Desi barbatii par sa fie mai frecvent afectati, diagnosticarea acestei conditii poate fi complicata datorita variatiei simptomelor de la un individ la altul. O evaluare amanuntita a istoricului medical al pacientului este importanta pentru a distinge intre sindromul adiposogenital si alte afectiuni cu simptomatologie asemanatoare. Tratamentul este adaptat varstei pacientului si specificitatilor cazului, avand ca scop restaurarea echilibrului hormonal prin terapie endocrina, fie prin stimulare, fie prin substitutie. In cazul pacientilor prepubertali, este esentiala o abordare precauta pentru a minimiza riscurile efectelor secundare, cum ar fi supresia functiei pituitare sau atrofia gonadelor.
- Cauze si factori de risc. De ce apare boala
- Simptome asociate cu sindromul adiposogenital sau distrofia adiposogenitala
- Tratamentul sindromului adiposogenital
Cauze si factori de risc. De ce apare boala
Sindromul adiposogenital este o afectiune rara ce afecteaza functionalitatea hipotalamusului, o regiune importanta a creierului responsabila pentru reglarea multor procese vitale, inclusiv apetitul si productia de hormoni. La baza acestei conditii sta afectarea celulelor hipotalamice, ceea ce conduce la o productie insuficienta a hormonului de eliberare a gonadotropinelor (GnRH). Acest deficit hormonal perturba secretia a doi hormoni esentiali produsi de glanda pituitara: hormonul foliculostimulant si lutropina, avand un impact major asupra functiei reproductive si a metabolismului.
Printre principalele cauze ale sindromului adiposogenital se numara diverse infectii cerebrale, precum meningita (atat virala, cat si bacteriana), encefalita si meningoencefalita, precum si alte afectiuni inflamatorii ale creierului, cum ar fi arahnoidita. Toxoplasmoza, o infectie parazitara, este asociata cu dezvoltarea acestui sindrom. Alti factori de risc includ expunerea la toxine in timpul vietii intrauterine, traumele suferite la nastere sau prezenta tumorilor la nivelul hipotalamusului.
Simptome asociate cu sindromul adiposogenital sau distrofia adiposogenitala
Distrofia adiposogenitala reprezinta o afectiune observabila predominant in perioada adolescentei, afectand atat baietii, cat si fetele, cu o manifestare initiala sub forma obezitatii. Aceasta conditie implica o serie de particularitati legate de dezvoltarea sexuala si fizica a indivizilor afectati. In cazul baietilor, se remarca dezvoltarea anormala a caracteristicilor sexuale, precum ginecomastia (marirea tesutului mamar), reducerea dimensiunii organelor genitale si absenta caracteristicilor secundare masculine, cum ar fi cresterea parului facial si corporal. Este comuna intarzierea pubertatii si prezenta criptorhidismului, conditie in care unul sau ambele testicule nu coboara in scrot.
Fetele afectate pot experimenta subdezvoltarea vulvei si intarzieri sau absenta menstruatiei, indicand si ele o perturbare in dezvoltarea sexuala normala. Ambii sexe pot suferi de anomalii in dezvoltarea scheletica, manifestand o inaltime excesiva si membre disproportionat de lungi, insotite de un sistem ligamentar-articular deficitar, care se traduce prin mobilitatea patologica a articulatiilor. Obezitatea este o caracteristica comuna, cu acumularea excesiva de grasime in zone precum abdomenul, coapsele, pieptul si fata. Pielea subtire si uscata este frecventa.
Dincolo de aspectele fizice, conditia poate afecta si organele interne, ducand la disfunctii gastro-intestinale, biliare, constipatie si modificari cardiovasculare degenerative. In pofida acestor multiple provocari fizice, dezvoltarea intelectuala a persoanelor cu distrofie adiposogenitala ramane, in majoritatea cazurilor, normala, corespunzand varstei si nivelului de educatie. Examinarile medicale specifice, precum evaluarea genitala la barbati in diferite pozitii pentru o manipulare adecvata a testiculelor si estimarea dimensiunilor acestora, impreuna cu examinarea rectala la ambele sexe pentru evaluarea starii organelor pelvine, sunt importante pentru diagnosticarea si monitorizarea acestei afectiuni.
Diagnosticul bolii
Evaluarea functiei endocrine printr-o analiza a hormonilor din urina poate oferi indicii pretioase despre existenta unor tulburari endocrine. De exemplu, in cazurile de hipogonadism primar, se poate observa o reducere a nivelului hormonilor sexuali, fie estrogeni, fie androgeni, in urina. Situatia se difera in deficientele primare ale hipotalamusului, unde excretia scazuta afecteaza atat estrogenii cat si androgenii. Interesant este faptul ca toleranta la carbohidrati poate fi imbunatatita datorita unei secretii reduse a hormonilor care contracareaza actiunea insulinei, afectand astfel metabolismul lipidic si variabilitatea ratei metabolice bazale.
Poate aparea retentia de fluide sau, in cazuri extreme, diabet insipid, o consecinta a unui metabolism alterat al apei si electrolitilor. Alti markeri ai acestei disfunctii includ nivele crescute ale cloratilor si acidului uric in sange, precum si o eficienta redusa a proteinelor din organism. O roentgenograma a craniului adesea nu releva anomalii semnificative. Exista cazuri rare in care se poate observa marirea sau eroziunea sellei turcice, sugerand o posibila leziune expansiva, prezenta calcificarilor sau o dimensiune anormal de mica a acesteia, care ar putea indica alte conditii subiacente.
Tratamentul sindromului adiposogenital
Abordarea sindromului adiposogenital presupune o strategie complexa, incepand cu identificarea si tratamentul cauzei subiacente. In cazul in care este vorba despre o tumora, se poate lua in considerare interventia chirurgicala sau radioterapia, iar infectiile se trateaza cu antibiotice sau medicamente antivirale. Este esential sa se puna accent pe imbunatatirea functiei cerebrale, prin administrarea de medicamente precum actovegin, nootropil, diavitol, cerebrolizin si cavinton.
Managementul greutatii joaca un rol esential, fiind recomandata adoptarea unei diete cu un continut scazut de carbohidrati si grasimi. De asemenea, terapia fizica contribuie semnificativ la starea generala de bine. Tratamentul hormonal se diferentiaza in functie de sex. Baietii, incepand de la varsta de 12 ani, urmeaza terapie de suplimentare cu gonadotropina umana corionica pentru a initia pubertatea, urmand ca la 15-16 ani sa primeasca hormoni masculini, cum ar fi testosteronul, metiltestosteronul si sustanonul. Pentru fete, tratamentul include administrarea de hormoni sexuali feminini - estrogen - pe o perioada de trei luni la pubertate, urmata de o terapie combinata de estrogen si progesteron.
Bibliografie:
Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2023;
Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. 2018 May;
Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2022;
![[2025] [IUNIE-IULIE] [SPRING] [TG] Transport Gratuit [Dacia Plant] [prag 79lei]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/_/e/_eticheta-tg_1.png)
