Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155
Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155 | Program Call Center: Luni - Vineri, 9:30 - 17:00
Sarbatori fericite!
Black Friday la Spring | Comenzi telefonice: 0374.471.155
Stimati clienti, datorita sarbatorilor Pascale este posibil sa apara intarzieri in livrarile coletelor. Ne cerem scuze pentru inconvenient. Paste fericit, plin de sanatate!
Sindromul Horner: simptome, diagnostic si abordari terapeutice

Sindromul Horner: simptome, diagnostic si abordari terapeutice

Postat in: Info sanatate
Alexandra Nelepcu
de , Farmacist Diriginte
Data publicării: 3 decembrie 2024 Ultima actualizare: 3 decembrie 2024

Sindromul Horner este o afectiune neurologica deosebit de rara, manifestandu-se prin simptome specifice la nivelul ochiului si ale zonei adiacente de pe o singura parte a fetei. Aceasta conditie semnaleaza prezenta unei probleme nervoase mai profunde, avand multiple cauze potentiale – de la probleme ale arterei carotide pana la prezenta unor tumori la nivelul plamanilor. Identificarea timpurie si tratamentul adecvat sunt esentiale pentru gestionarea eficienta a sindromului. Simptomele caracteristice includ lasarea pleoapei superioare, micsorarea diametrului pupilei, roseata ochiului si absenta transpiratiei pe partea afectata a fetei. Aceste manifestari se localizeaza exclusiv pe o parte, evidentiind natura unilaterala a sindromului Horner. Solicitarea ajutorului medical la observarea acestor simptome este esentiala pentru o diagnosticare corecta si un plan de tratament optim.

Ce este sindromul Horner?

Sindromul Claude Bernard Horner, cunoscut si ca paralizie oculo-simpatica sau simplu sindrom Horner, este o afectiune neurologica mai putin intalnita, care se manifesta printr-o serie de simptome vizibile la nivelul ochiului si al zonei faciale adiacente, afectand doar o parte a fetei. Aceasta conditie medicala apare atunci cand exista o perturbare in functionarea nervilor simpatici responsabili pentru legatura intre trunchiul cerebral si structurile oculare si faciale. Sistemul nervos simpatic, implicat in reglarea unor procese involuntare precum transpiratia sau ajustarea dimensiunii pupilelor, este esential in mentinerea echilibrului functiilor autonome. Orice disfunctionalitate in acest circuit poate avea repercusiuni vizibile si simptomatice asupra ochiului si a expresivitatii faciale.

Cauze si factori de risc

Sindromul Horner este o conditie medicala relativ rara, afectand un procent mic din populatie, inclusiv la nou-nascuti, unde se observa in aproximativ 1 din 6.250 de cazuri. Aceasta poate fi prezenta de la nastere in aproximativ 5% din situatii, deseori ca urmare a complicatiilor obstetricale care afecteaza nervii simpatici cervicali. Exista cazuri in care sindromul Horner este ereditar, insa mecanismul genetic specific ramane neclarificat. Pe langa aceste cauze, anumite medicamente pot declansa simptome asemanatoare sindromului, printre care se numara contraceptivele orale, vaccinurile pentru gripa, acetofenazina, diacetilmorfina, flufenazina, lidocaina, proclorperazina si levodopa. Majoritatea cazurilor sunt insa dobandite pe parcursul vietii, cu multiple posibile cauze bazate pe localizarea leziunilor nervoase afectate.

Leziunile care implica primul neuron pot fi cauzate de conditii precum meningita, accidentele vasculare cerebrale, hemoragiile, malformatiile, bolile demielinizante, traumatismele gatului sau tumorile. In cazul celui de-al doilea neuron, factorii includ tumori pulmonare, neuroblastomul, coastele cervicale, traumatismele chirurgicale, afectiunile urechii medii, leziunile vasculare si limfadenopatia. Afectarea celui de-al treilea neuron poate rezulta din disectia arterelor, fistulele, herpesul zoster sau diverse tipuri de cefalee.

Simptomele sindromului Claude-Bernard-Horner

Primele semne ale acestei stari includ:

  •  mioza unilaterala, unde observam o pupila neobisnuit de mica la unul dintre ochi; 
  • blefaroptoza partiala, care se manifesta prin lasarea unei pleoape peste globul ocular; 
  • anhidroza hemifaciala, care indica absenta transpiratiei pe o parte a fetei. 

Aceste simptome pot fi insotite de alte manifestari, in functie de cauza sindromului. Un aspect interesant este heterocromia, un fenomen care apare cand culoarea ochilor difera intre ei. De exemplu, pacientii cu ochi caprui care dezvolta acest sindrom in primii ani de viata pot avea un ochi albastru pe partea afectata. Acest lucru se intampla deoarece aceleasi fibre nervoase influenteaza atat pigmentarea irisului, cat si simptomele sindromului, in primii doi ani de viata.

Pe langa simptomele vizuale, sindromul poate aduce si alte dificultati, precum pierderea sensibilitatii pe jumatatea afectata a fetei, probleme de vorbire si inghitire, pierderea echilibrului si ameteli, semne care sugereaza adesea leziuni cerebrale sau accidente vasculare cerebrale. Pot fi observate semne ale unui traumatism la nivelul capului, gatului, axilei sau umarului, cum ar fi durerea, echimozele sau limitarea miscarii, precum si durere si alte semne neurologice la nivelul umarului sau bratului afectat, care pot indica o compresiune nervoasa cauzata de o tumora la varful plamanului. Simptomele mai grave, precum tusea si hemoptizia (expectoratie sangeroasa), pot indica prezenta unor afectiuni serioase, cum ar fi tumorile sau tuberculoza. Pacientii pot experimenta durere orbitara si roseata fetei afectate, simptome care se intensifica adesea in timpul efortului fizic.

Diagnostic

Diagnosticarea si managementul sindromului Bernard-Horner implica o abordare atenta si metodica, dat fiind spectrul sau larg de manifestari clinice. Acest sindrom, caracterizat prin simptome precum mioza unilaterala (micsorarea unei pupile), ptoza partiala (caderea pleoapei) si anhidroza hemifaciala (lipsa transpiratiei pe o parte a fetei), necesita o evaluare clinica riguroasa pentru a identifica afectarea sistemului nervos simpatic.

Investigatia initiala consta intr-o examinare atenta a raspunsului pupilar la lumina. Aceasta implica folosirea unei surse de lumina puternica pentru a observa micsorarea si apoi dilatarea pupilei, cu atentie speciala acordata oricarei intarzieri in dilatatie. Amplitudinea de acomodare vizuala si examinarea detaliata a irisului si pupilei, folosind un biomicroscop, sunt esentiale pentru diagnosticare. Ptoza, sau caderea partiala a pleoapei, este evaluata prin cererea adresata pacientului de a ridica pleoapa afectata, precum si prin examinarea pleoapei inferioare pentru detectarea oricaror semne de slabire musculara. Aspectele specifice, cum ar fi absenta unei cute orizontale pe pleoapa afectata si pseudo-enoftalmia (aspectul de retragere a ochiului in orbita), sunt semne cheie in diagnosticarea acestui sindrom.

Anhidroza hemifaciala, sau lipsa transpiratiei pe o parte a fetei, se testeaza prin atingerea comparativa a pielii, evaluand uscaciunea acesteia. Acest semn, impreuna cu alte descoperiri oculare cum ar fi hiperemia conjunctivala si modificarea vascozitatii lichidului lacrimal, contribuie la un tablou clinic complex, care poate sugera locatia leziunii in sistemul nervos simpatic. Anamneza pacientului joaca un rol important in intelegerea contextului clinic, indicand potentiale cauze precum traumatisme, interventii chirurgicale, sau prezenta tumorilor. Diferentierea intre leziunile primului, al doilea, si al treilea neuron este esentiala pentru o intelegere completa a sindromului si a etiologiei acestuia.

Testele oftalmologice farmacologice, precum testul cu cocaina topica si testul cu apraclonidina, sunt utilizate pentru a confirma diagnosticul si pentru a determina nivelul leziunii sistemului nervos simpatic. Testul cu hidroxiamfetamina poate ulterior localiza leziunea ca fiind pre- sau postganglionara, adaugand o stratura suplimentara de specificitate diagnosticului. Dupa stabilirea diagnosticului de sindrom Bernard-Horner, investigatiile se orienteaza catre identificarea cauzei subiacente. Acestea pot varia de la radiografii toracice si CT cerebral, la RMN, teste hematologice si urinare, in functie de istoricul pacientului si de indiciile clinice. In special, in cazurile pediatric, testele urinare pentru neuroblastom sunt esentiale, date fiind implicatiile prognostice ale acestei boli.

Tratament pentru sindromul Claude-Bernard-Horner

Abordarea terapeutica a sindromului Claude-Bernard-Horner se concentreaza preponderent pe identificarea si tratarea cauzei primare a acestuia. Desi tratamentul afectiunii subiacente poate duce la ameliorarea simptomelor neurologice, aceasta nu este o certitudine in toate cazurile. Pentru pacientii cu sindrom Horner congenital sau idiopatic, sau in situatiile in care tratamentul afectiunii principale nu a reusit sa amelioreze simptomele, se poate recurge la interventii chirurgicale pentru corectarea ptozei palpebrale. Aceasta este deosebit de relevanta pentru copiii care prezinta ambliopie, adica o scadere a acuitatii vizuale, sau care adopta o pozitie anormala a capului pentru a compensa deficitul vizual.  Procedurile chirurgicale se axeaza pe ajustarea muschilor levatori responsabili de ridicarea pleoapelor, sau, alternativ, pe legarea pleoapei de muschii fruntii pentru a restabili functionalitatea normala. Aceste abordari vizeaza imbunatatirea calitatii vietii pacientilor afectati, oferind o solutie la unul dintre simptomele vizibile si adesea incomode ale  sindromului.

Bibliografie:

Choi YJ, Choi EK, Han KD, Jung JH, Park J, Lee E, Choe W, Lee SR, Cha MJ, Lim WH, Oh S. Temporal trends of the prevalence and incidence of atrial fibrillation and stroke among Asian patients with hypertrophic cardiomyopathy: A nationwide population-based study. Int J Cardiol. 2018 Dec 15;

Robert R, Porot G, Vernay C, Buffet P, Fichot M, Guenancia C, Pommier T, Mouhat B, Cottin Y, Lorgis L. Incidence, Predictive Factors, and Prognostic Impact of Silent Atrial Fibrillation After Transcatheter Aortic Valve Implantation. Am J Cardiol. 2018 Aug 01;

Tarride JE, Quinn FR, Blackhouse G, Sandhu RK, Burke N, Gladstone DJ, Ivers NM, Dolovich L, Thornton A, Nakamya J, Ramasundarahettige C, Frydrych PA, Henein S, Ng K, Congdon V, Birtwhistle RV, Ward R, Healey JS. Is Screening for Atrial Fibrillation in Canadian Family Practices Cost-Effective in Patients 65 Years and Older? Can J Cardiol. 2018 Nov;

Articole similare
Sindromul Albright: simptome si optiuni de tratament Sindromul Albright: simptome si optiuni de tratament

Sindromul McCune-Albright este o boala care afecteaza oasele, pielea si sistemul hormonal (endocrin). Problema osoasa se caracterizeaza prin inlocuirea tesutului normal cu zone de displazie fibroasa care duc la schiopatare, durere sau fractura. Petele maronii de pe piele sunt adesea primul semn aparent al bolii.

11 mai 2023
Edited 11 mai 2023
citește articolul
Sindromul Baby Blue sau depresia postpartum: De ce apare, cum se poate preveni Sindromul Baby Blue sau depresia postpartum: De ce apare, cum se poate preveni

Unul dintre elementele care genereaza nervozitate dupa nastere este cauzat de faptul ca in timpul sarcinii corpul are tendinta de a acumula mai mult lichid ca de obicei si, in plus, sangele isi modifica structura chimica, iar uterul creste si astfel depune presiune asupra vaselor de sange din pelvis.

15 februarie 2023
citește articolul
Sindromul Gilbert: Cum apare, simptome, metode de tratament Sindromul Gilbert: Cum apare, simptome, metode de tratament

Icterul este un termen folosit pentru a descrie o nuanta galbena a pielii si a albului ochiului. Culoarea pielii si a albului ochilor variaza in functie de nivelurile de bilirubina, un material rezidual acumulat in sange. Atunci cand apare icterul poate fi asociat cu sindromul Gilbert.

2 februarie 2023
Edited 2 februarie 2023
citește articolul

Informatiile din acest articol nu trebuie sa inlocuiasca consultarea unui specialist sau vizita la un medic. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop pur informativ. Concluziile sau referintele nu sunt tipice si pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori. Aceste informatii nu trebuie sa inlocuiasca un diagnostic avizat.

Top 10 produse recomandate