Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155
Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155 | Program Call Center: Luni - Vineri, 9:00 - 17:00
Sarbatori fericite!
Black Friday la Spring | Comenzi telefonice: 0374.471.155
Stimati clienti, datorita sarbatorilor Pascale este posibil sa apara intarzieri in livrarile coletelor. Ne cerem scuze pentru inconvenient. Paste fericit, plin de sanatate!
Sindromul Netherton: Ce este, de ce apare si cum se manifesta boala

Sindromul Netherton: Ce este, de ce apare si cum se manifesta boala

Postat in: Info sanatate
Alexandra Nelepcu
de , Farmacist Diriginte
Data publicării: 3 decembrie 2024 Ultima actualizare: 3 decembrie 2024

Sindromul Netherton este o afectiune genetica rara, manifestata printr-o serie de simptome dermatologice complexe si provocatoare. Este o boala ereditara cu transmitere autosomal recesiva, ceea ce inseamna ca pentru a fi afectat, individul trebuie sa mosteneasca o copie defectuoasa a genei implicate de la ambii parinti. Una dintre cele mai distinctive caracteristici ale sindromului este tricorexis invaginata, cunoscuta si sub denumirea de "par de bambus". Acest termen descrie o anomalie a firului de par unde cuticula de la capatul distal al firului se invagineaza in cea proximala, creand o deformare vizibila asemanatoare cu o bucla sau o soseta. Aceasta se datoreaza unei keratinizari defectuoase care apare intermitent de-a lungul firului de par. Pacientii cu Sindromul Netherton se confrunta si cu alte simptome dificile, cum ar fi eritrodermia, o inflamatie severa si roseata a pielii, precum si ihtioza linear circumflexa, care prezinta placi de piele uscata si solzoasa ce formeaza un model circular pe corp. Afectiunea este adesea asociata cu diateza atopica, ceea ce indica o predispozitie la alergii, eczeme si astm.

Cauzele sindromului Netherton

Sindromul Netherton este o afectiune genetica rara, mostenita printr-un mecanism autosomal recesiv, caracterizata prin simptome dermatologice variate si uneori severe. Etiologia exacta a acestei boli ramane necunoscuta, dar manifestarile sale includ anomalii specifice atat la nivelul pielii, cat si al firului de par. La nivelul firului de par, sindromul Netherton provoaca un defect structural in cortex, partea centrala a firului de par. Acest defect este cauzat de o conversie incompleta a unei proteine esentiale pentru coeziunea fibrelor corticale. Rezultatul este o fragilitate accentuata a cortexului, ceea ce duce la invaginare – fenomen in care firul de par se intoarce spre interior – si la deformarea acestuia intr-un model asemanator bambusului.

Pe langa problemele cu parul, sindromul Netherton se manifesta si prin leziuni cutanate distincte, cunoscute sub numele de ihtioza lineara circumflexa. Aceste leziuni sunt caracterizate printr-un influx de celule inflamatorii in derm, care sunt apoi fagocitate de keratinocite. Aceasta inflamatie poate fi raspunsul la o perturbare primara sau poate fi secundara altor factori declansatori. Un alt aspect important al acestei conditii este afectarea barierei epidermice, care este esentiala pentru retinerea apei in piele. Disfunctia acestei bariere duce la o pierdere crescuta de apa transdermica, ce poate cauza hiponatremie si alte anomalii metabolice serioase, in special la nou-nascuti, unde poate afecta sever starea generala de sanatate. Desi tratamentul specific poate varia in functie de severitatea si manifestarile individuale ale bolii, gestionarea sindromului Netherton implica adesea o combinatie de ingrijiri dermatologice specializate si monitorizare medicala atenta pentru a preveni si a trata complicatiile asociate.

Simptomele sindromului Netherton

Printre simptomele principale se numara eritrodermia congenitala, o inflamatie extensiva a pielii care adesea include si un prurit sever, generand un disconfort considerabil. Un alt aspect distinctiv al sindromului este tricorexis invaginata, cunoscuta si sub denumirea de "fir de par bambus", frecvent asociata cu afectiuni ale pielii similare dermatitei eczematoase seboreice. O caracteristica particulara a sindromului este ihtioza lineara circumflexa, care apare sub forma unor eruptii cutanate anulare sau policiclice, adesea dupa varsta de doi ani. Aceste eruptii sunt temporare, dar tind sa persiste mai mult la adulti decat la copii. Dificultatile gastrointestinale sunt comune in sindromul Netherton. In primii ani de viata, multi copii sufera de diaree si simptome asociate malabsorbtiei, cum ar fi atrofia viloasa jejunala. Aceasta poate imbunatati spontan pana la varsta de zece ani.

Alergiile alimentare, in special la nuci, sunt frecvent intalnite in randul pacientilor, multi dintre ei avand si un istoric familial de conditii atopice precum astm sau eczema. Examenul fizic al pacientilor cu sindromul Netherton dezvaluie adesea anormalitati ale parului. Parul este fragil, lipsit de luciu si se rupe usor, in special in zonele unde exista frictiune, cum ar fi tamplele si occiputul. Sprancenele pot avea fire rupte, iar unii pacienti raporteaza o reducere generala a densitatii parului. Aceasta afectiune complexa necesita o abordare multidisciplinara pentru managementul simptomelor si sprijinirea calitatii vietii pacientilor. Interventiile timpurii si gestionarea atenta a dietei si a ingrijirii pielii pot ajuta la atenuarea unor simptome si la imbunatatirea confortului zilnic al pacientilor.

Diagnostic

●          Studii de laborator

Pentru a diagnostica aceasta afectiune, medicii se bazeaza pe analize detaliate, cum ar fi microscopia parului. Aceasta poate releva structuri anormale numite "noduli de bambus", care sunt indicativi pentru anumite tulburari specifice.   Alte studii avansate, cum ar fi cele ultrastructurale, ajuta la observarea modificarilor la nivel celular - de exemplu, scaderea numarului de tonofilamente de keratohialin, precum si alterari ale desmosomilor si corpilor lamelari. Se recomanda efectuarea unor teste ADN pentru a confirma diagnosticul.

●          Examen histologic

O biopsie de piele poate oferi detalii suplimentare prin identificarea caracteristicilor specifice, cum ar fi semnele de dermatita nespecifica si hiperplazie psoriaziforma. Desi este prezenta hiperkeratoza, aceasta este mai usoara comparativ cu alte forme de ihtioza.  Alte semne, cum ar fi porokeratoza si absenta stratului granular, sunt esentiale in diagnosticare. Examenul poate dezvalui un infiltrat inflamator mixt, distribuit perivascular.

●          Diagnostic diferential

Diferentierea acestei afectiuni de alte boli similare este foarte importanta. Printre conditiile cu simptome asemanatoare se numara acrodermatita enteropatica, eritrodermia si eritrokeratodermia variabilis. Fiecare dintre acestea are particularitati distincte care trebuie evaluate meticulos pentru a asigura un diagnostic corect si un tratament adecvat.

Tratament pentru sindromul Netherton

In gestionarea afectiunilor dermatologice cronice, un aspect esential este prevenirea infectiilor bacteriene ale pielii. Pentru acest scop, utilizarea emolientilor si a agentilor keratolitici este comuna, contribuind la mentinerea integritatii si hidratarii pielii.  Steroizii topici sunt frecvent prescrisi pentru a controla inflamatia si simptomele asociate. Cu toate acestea, utilizarea prelungita a steroizilor poate conduce la efecte secundare precum supresia axei pituitaro-adrenale si aminoaciduria, ceea ce necesita o monitorizare atenta si ajustari ale tratamentului. In ciuda disponibilitatii acestor tratamente, pacientii pot continua sa experimenteze simptome severe, cum ar fi eritrodermia persistenta si anomalii ale parului. Boala poate prezenta ameliorari odata cu inaintarea in varsta, dar evolutia este intrerupta de exacerbari intermitente care complica managementul pe termen lung. 

In cazuri rare, eritrodermia poate evolua in ihtioza lineara circumflexa periodic, o conditie caracterizata prin aparitia repetata a leziunilor cutanate in anumite zone ale corpului. Colonizarea pielii de catre agenti patogeni si infectiile cutanate secundare sunt probleme comune in randul pacientilor cu afectiuni dermatologice cronice, subliniind importanta unei abordari proactice in preventia si tratamentul infectiilor. Aceasta complexitate a managementului subliniaza nevoia unei abordari personalizate si adaptate nevoilor individuale ale fiecarui pacient, implicand atat tratamente medicamentoase, cat si modificari ale stilului de viata pentru a minimiza impactul bolii asupra calitatii vietii.

Bibliografie:

Choi YJ, Choi EK, Han KD, Jung JH, Park J, Lee E, Choe W, Lee SR, Cha MJ, Lim WH, Oh S. Temporal trends of the prevalence and incidence of atrial fibrillation and stroke among Asian patients with hypertrophic cardiomyopathy: A nationwide population-based study. Int J Cardiol. 2018 Dec 15;

Robert R, Porot G, Vernay C, Buffet P, Fichot M, Guenancia C, Pommier T, Mouhat B, Cottin Y, Lorgis L. Incidence, Predictive Factors, and Prognostic Impact of Silent Atrial Fibrillation After Transcatheter Aortic Valve Implantation. Am J Cardiol. 2018 Aug 01;

Tarride JE, Quinn FR, Blackhouse G, Sandhu RK, Burke N, Gladstone DJ, Ivers NM, Dolovich L, Thornton A, Nakamya J, Ramasundarahettige C, Frydrych PA, Henein S, Ng K, Congdon V, Birtwhistle RV, Ward R, Healey JS. Is Screening for Atrial Fibrillation in Canadian Family Practices Cost-Effective in Patients 65 Years and Older? Can J Cardiol. 2018 Nov;

Articole similare
Sindromul WAGR: Simptome, tratament si managementul afectiunii Sindromul WAGR: Simptome, tratament si managementul afectiunii

Pot exista, de asemenea, probleme genitale mai severe, cum ar fi organele genitale ambigue (in care nu se stie daca persoana are organe genitale feminine sau masculine), obezitate, dublarea degetelor de la picioare si insuficienta renala. Cauza sindromului WAGR este pierderea (stergerea) unui grup de gene situate pe bratul scurt al cromozomului numarul 11.

18 mai 2023
citește articolul
Sindromul Pfeiffer: Cauze, simptome si optiuni de tratament Sindromul Pfeiffer: Cauze, simptome si optiuni de tratament

Boala Pfeiffer se caraterizeaza prin fuziunea prematura a anumitor oase ale craniului (craniosinostoza) si degetele mari si deviate medial si anormal de largi. Cele mai multe persoane afectate au, de asemenea, ochi proeminenti si pierderea auzului conductiv. Sunt recunoscute trei forme de sindrom Pfeiffer, dintre care tipurile II si III sunt cele mai grave. Sindromul Pfeiffer este o afectiune autozomala dominanta asociata cu mutatii in genele receptorului 2 (FGFR2) si receptorului 1 (FGFR1) al factorului de crestere fibroblastic.

18 mai 2023
citește articolul
Sindromul Parry-Romberg: O afectiune rara a pielii, optiuni de tratament Sindromul Parry-Romberg: O afectiune rara a pielii, optiuni de tratament

Sindromul Parry-Romberg, cunoscut si sub numele de hemiatrofie faciala progresiva, este o boala rara (care afecteaza 1 din 700.000 persoane) cauzata de atrofia oaselor sau a tesuturilor moi ale fetei, de obicei dintr-o parte a fetei sau a capului, dar fara slabirea fetei. Este o tulburare autoimuna in care organismul insusi ataca pielea, vasele de sange, muschii si organele interne.

18 mai 2023
citește articolul

Informatiile din acest articol nu trebuie sa inlocuiasca consultarea unui specialist sau vizita la un medic. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop pur informativ. Concluziile sau referintele nu sunt tipice si pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori. Aceste informatii nu trebuie sa inlocuiasca un diagnostic avizat.