Terapia ocupationala: Cand se recomanda, cum se poate aplica, ce trebuie sa stii despre ea

Terapia ocupationala este o ramura a terapiei de recuperare medicala care se concentreaza pe ajutarea oamenilor sa-si imbunatateasca abilitatile si sa-si desfasoare activitatile zilnice in mod independent si eficient. Scopul terapiei ocupationale este de a ajuta persoanele care au suferit un accident, o boala sau o afectiune care le afecteaza capacitatea de a efectua anumite activitati de baza, cum ar fi imbracatul, hranirea, ingrijirea personala si mentinerea independentei in activitatile zilnice.

Terapeutii ocupationali lucreaza cu o gama larga de pacienti, inclusiv copii cu tulburari de dezvoltare, adulti cu leziuni cerebrale traumatice sau afectiuni neurologice, persoane in varsta cu artrita sau alte afectiuni cronice si multe altele. Ei evalueaza abilitatile si nevoile individuale ale pacientilor si dezvolta un plan de tratament personalizat pentru a ajuta la imbunatatirea functiei motorii, a coordonarii, a capacitatii cognitive si a independentei in activitatile zilnice.

Terapeutii ocupationali utilizeaza o varietate de tehnici si metode terapeutice pentru a ajuta pacientii sa-si atinga obiectivele de recuperare. Acestea pot include exercitii fizice, terapie prin arta si muzica, tehnici de adaptare si modificare a mediului, instruire in utilizarea dispozitivelor de asistare si multe altele. Terapeutul ocupational lucreaza in echipa cu pacientul si cu alti profesionisti din domeniul sanatatii pentru a asigura un plan de tratament eficient si o recuperare optima. Terapeutii ocupationali lucreaza cu o gama variata de pacienti, inclusiv copii si adulti cu dizabilitati fizice sau cognitive, persoane in varsta si persoane care se recupereaza dupa o boala sau o trauma.

Iata cateva moduri in care terapia ocupationala te poate ajuta

Dezvoltarea abilitatilor motorii: Terapeutii ocupationali ajuta la dezvoltarea si imbunatatirea abilitatilor motorii fine si grosiere, cum ar fi coordonarea ochi-mana, forta musculara, dexteritatea si echilibrul. Aceste abilitati sunt esentiale pentru a efectua sarcini de zi cu zi, cum ar fi imbracatul, hranirea sau scrisul. Reabilitarea functionala: Persoanele care au suferit o trauma sau o boala pot beneficia de terapia ocupationala pentru a-si recapata abilitatile functionale. Terapeutul ocupational colaboreaza cu pacientul pentru a stabili obiective realiste si a dezvolta un plan de tratament personalizat, care poate implica exercitii de intarire, terapie prin activitati si tehnici de compensare.

Stimularea cognitiva: Terapia ocupationala poate ajuta persoanele cu deficiente cognitive sa-si imbunatateasca functiile cognitive, precum atentia, memoria, gandirea abstracta si rezolvarea de probleme. Prin intermediul exercitiilor si activitatilor adaptate, terapeutul ocupational poate contribui la cresterea independentei si a calitatii vietii acestor persoane. Integrarea senzoriala: Pentru persoanele cu tulburari de integrare senzoriala, terapia ocupationala poate fi de mare ajutor. Terapeutul ocupational foloseste tehnici specifice pentru a ajuta pacientul sa-si regleze raspunsurile la stimuli senzoriali si sa-si imbunatateasca capacitatea de a se angaja in activitati de zi cu zi fara a fi coplesit de informatiile senzoriale.

Promovarea autonomiei si a participarii sociale: Terapia ocupationala se concentreaza pe dezvoltarea abilitatilor necesare pentru a fi independent si pentru a participa activ in comunitate. Terapeutul ocupational poate ajuta pacientii sa-si dezvolte abilitatile de comunicare, relationare sociala si adaptare la mediu, facilitand astfel integrarea si participarea lor in activitatile cotidiene.

Cand se recomanda terapia ocupationala

Terapia ocupationala este recomandata intr-o serie de situatii si conditii. Aceasta poate fi utila in tratamentul si gestionarea diverselor afectiuni fizice, mentale sau emotionale. Iata cateva exemple de momente in care terapia ocupationala poate fi recomandata:

Tulburari fizice sau de mobilitate: Terapia ocupationala poate ajuta persoanele cu afectiuni cum ar fi accident vascular cerebral, leziuni cerebrale traumatice, fracturi, artrita sau afectiuni musculare sa-si imbunatateasca mobilitatea si sa-si recastige independenta in efectuarea activitatilor zilnice.

Tulburari de dezvoltare sau de invatare: Copiii cu tulburari de dezvoltare, cum ar fi autismul sau sindromul Down, pot beneficia de terapia ocupationala pentru a-si dezvolta abilitatile de comunicare, coordonare motorie, gestionare a comportamentului si adaptare la sarcini si rutine. Tulburari psihice sau emotionale: Persoanele cu tulburari de sanatate mentala, cum ar fi depresia, anxietatea sau tulburarea de stres posttraumatic, pot beneficia de terapia ocupationala pentru a invata strategii de gestionare a stresului, a emotiilor si a activitatilor de zi cu zi.

Afectiuni neurologice: Persoanele cu afectiuni neurologice, precum boala Parkinson, scleroza multipla sau Alzheimer, pot beneficia de terapia ocupationala pentru a-si mentine independenta si pentru a face fata schimbarilor cognitive si fizice. Recuperarea dupa interventii chirurgicale sau traume: Terapia ocupationala poate fi recomandata in procesul de recuperare dupa interventii chirurgicale majore, accidente sau traume, pentru a ajuta persoanele sa-si recastige abilitatile functionale si sa-si reintegreze activitatile de zi cu zi.

Cine poate apela la terapia ocupationala

Terapia ocupationala poate fi benefica pentru o gama larga de persoane, indiferent de varsta sau conditie. Iata cateva categorii de persoane care ar putea apela la terapia ocupationala:

Copii si adolescenti: Copiii si adolescentii cu tulburari de dezvoltare, cum ar fi autismul sau sindromul Down, pot beneficia de terapia ocupationala pentru a-si dezvolta abilitatile motorii fine si grosiere, abilitatile de comunicare si socializare, precum si pentru a invata strategii de gestionare a comportamentului.
Persoane adulte: Adultii cu diverse afectiuni fizice, mintale sau emotionale pot apela la terapia ocupationala pentru a-si recastiga independenta in efectuarea activitatilor de zi cu zi si a-si imbunatati calitatea vietii. Aceste afectiuni pot include accidente vasculare cerebrale, leziuni cerebrale traumatice, artrita, depresie, anxietate, tulburari de stres posttraumatic, tulburari psihotice si multe altele.

Persoane in varsta: Persoanele in varsta pot beneficia de terapia ocupationala pentru a-si mentine independenta si a face fata schimbarilor cognitive si fizice asociate cu imbatranirea. Terapia ocupationala poate ajuta la gestionarea bolilor cronice, a tulburarilor neurologice, a durerii cronice si poate oferi sfaturi si tehnici pentru a face fata sarcinilor zilnice.
Persoane cu dizabilitati: Persoanele cu dizabilitati fizice sau cognitive pot beneficia de terapia ocupationala pentru a-si dezvolta abilitatile de autogrija si pentru a se implica in activitati sociale, educationale si de munca. Terapia ocupationala poate oferi adaptari si tehnici pentru a facilita participarea activa in viata de zi cu zi.
Persoane cu traume sau afectiuni acute: Persoanele care trec prin recuperare dupa interventii chirurgicale majore, accidente sau traume pot apela la terapia ocupationala pentru a-si recastiga functionalitatea si a reveni la activitatile normale. Terapia ocupationala poate ajuta la gestionarea durerii, a limitarilor fizice si la adaptarea la noile conditii de viata.
Acestea sunt doar cateva exemple, iar terapia ocupationala poate fi potrivita si pentru alte categorii de persoane in functie de nevoile individuale. Daca aveti intrebari despre cum terapia ocupationala va poate ajuta in situatia dvs. specifica, cel mai bine este sa consultati un terapeut ocupational calificat pentru evaluarea si recomandarile potrivite.

Terapia ocupationala are o gama larga de aplicatii si poate fi benefica intr-o varietate de locuri, inclusiv spitale, centre de reabilitare, scoli, centre comunitare si la domiciliu. Scopul final al terapiei ocupationale este sa sporeasca calitatea vietii pacientilor, sa-i ajute sa devina mai independenti si sa se reintegreze in societate intr-un mod functional si satisfacator.

Ce este Terapia cognitiv-comportamentala? Diferente fata de terapia ocupationala

Terapia cognitiv-comportamentala (TCC) este o forma de terapie psihologica care se concentreaza pe relatia dintre ganduri, emotii si comportament. Aceasta presupune ca modul in care gandim despre evenimente si situatii influenteaza modul in care ne simtim si actionam. Principiile de baza ale terapiei cognitive-comportamentale sunt urmatoarele:

Gandirea afecteaza emotiile si comportamentul: Terapia cognitiv-comportamentala se concentreaza pe identificarea si modificarea gandurilor nerealiste sau distorsionate care pot contribui la emotii negative si comportamente disfunctionale. Se crede ca schimbarea gandurilor negative sau distorsionate poate duce la o schimbare a emotiilor si comportamentului.
Obiectivele sunt definite in mod clar: Terapeutul si clientul lucreaza impreuna pentru a identifica obiectivele terapiei. Aceste obiective sunt definite in mod clar si sunt orientate spre schimbarea specifica a gandurilor si comportamentelor problematice.

Colaborarea si relatia terapeutica: Terapeutul si clientul lucreaza intr-o relatie colaborativa pentru a identifica si intelege problemele clientului. Terapeutul ofera sprijin si ghidare in timp ce clientul isi exploreaza si isi schimba gandurile si comportamentele. Tehnici si strategii specifice: Terapeutul utilizeaza o varietate de tehnici si strategii specifice pentru a ajuta clientul sa identifice si sa schimbe gandurile si comportamentele disfunctionale. Acestea pot include identificarea si examinarea gandurilor automate negative, tehnici de relaxare, invatarea abilitatilor de rezolvare a problemelor si expunerea graduala la situatii temute.

Lucruri pe care trebuie sa le stii despre terapia cognitiv-comportamentala

Bibliografie:

Chambless DL, Ollendick TH. Empirically supported psychological interventions: controversies and evidence. Annu Rev Psychol. 2001;

Manassis K, Russell K, Newton AS. The Cochrane Library and the treatment of childhood and adolescent anxiety disorders: and overview of reviews. Evidence-Base Child Health: A Cochrane Review Journal. 2010;

Medical Services Commission. Anxiety and depression in children and youth -- diagnosis and treatment. Victoria (BC): British Columbia Medical Services Commission, 2010;

National Institute for Health and Clinical Excellence (NICE), ed Social anxiety disorder: Recognition, assessment and treatment. 2013;

Tol WA, Barbui C, van Ommeren M. Management of acute stress, PTSD, and bereavement: WHO recommendations. JAMA. 2013 Aug 07;

Whiteside SP, Deacon BJ, Benito K, et al. Factors associated with practitioners’ use of exposure therapy for childhood anxiety disorders. J Anxiety Disord. 2016;