Terapia cognitiv-comportamentala: Cand trebuie sa apelam la ea, ce trebuie sa stim inainte

Terapia cognitiv-comportamentala (TCC) este o forma de terapie psihologica care se concentreaza pe relatia dintre ganduri, emotii si comportament. Aceasta presupune ca modul in care gandim despre evenimente si situatii influenteaza modul in care ne simtim si actionam. Principiile de baza ale terapiei cognitive-comportamentale sunt urmatoarele:

Gandirea afecteaza emotiile si comportamentul: Terapia cognitiv-comportamentala se concentreaza pe identificarea si modificarea gandurilor nerealiste sau distorsionate care pot contribui la emotii negative si comportamente disfunctionale. Se crede ca schimbarea gandurilor negative sau distorsionate poate duce la o schimbare a emotiilor si comportamentului.
Obiectivele sunt definite in mod clar: Terapeutul si clientul lucreaza impreuna pentru a identifica obiectivele terapiei. Aceste obiective sunt definite in mod clar si sunt orientate spre schimbarea specifica a gandurilor si comportamentelor problematice.

Colaborarea si relatia terapeutica: Terapeutul si clientul lucreaza intr-o relatie colaborativa pentru a identifica si intelege problemele clientului. Terapeutul ofera sprijin si ghidare in timp ce clientul isi exploreaza si isi schimba gandurile si comportamentele. Tehnici si strategii specifice: Terapeutul utilizeaza o varietate de tehnici si strategii specifice pentru a ajuta clientul sa identifice si sa schimbe gandurile si comportamentele disfunctionale. Acestea pot include identificarea si examinarea gandurilor automate negative, tehnici de relaxare, invatarea abilitatilor de rezolvare a problemelor si expunerea graduala la situatii temute..

Focalizarea pe prezent: Terapia cognitiv-comportamentala se concentreaza in principal asupra problemelor actuale ale clientului si asupra modului in care acestea ii afecteaza viata in prezent. Cu toate acestea, in timpul terapiei pot fi explorate si evenimente sau experiente din trecut care pot influenta gandurile si comportamentul clientului in prezent.

Cand se recomanda terapia cognitiv-comportamentala

Terapia cognitiv-comportamentala (TCC) este utila intr-o varietate de situatii si tulburari psihologice. Aceasta forma de terapie este folosita pentru a trata tulburari precum depresia, anxietatea, tulburarea de panica, tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC), tulburarea de stres posttraumatic (TSPT), fobii, tulburarile de alimentatie si multe altele. TCC se concentreaza pe relatia dintre gandurile, emotiile si comportamentul unei persoane si se bazeaza pe ideea ca modul in care gandim despre o situatie influenteaza modul in care ne simtim si ne comportam. Terapeutii TCC lucreaza cu clientii pentru a identifica si a schimba gandurile si comportamentele negative sau nesanatoase si pentru a invata modalitati mai adaptative de a gandi si a actiona. Iata cateva exemple de situatii in care terapia cognitiv-comportamentala poate fi utila:

Depresie: TCC poate ajuta persoanele cu depresie sa identifice si sa schimbe gandurile negative si sa dezvolte abilitati de coping pentru a face fata mai bine simptomelor depresive.
Anxietate: TCC este eficienta in tratarea tulburarilor de anxietate, cum ar fi tulburarea de anxietate generalizata (TAG), fobii sau tulburarea de panica. Terapeutii pot ajuta persoanele sa identifice gandurile anxioase irationale si sa invete tehnici de relaxare si gestionare a anxietatii.
TOC: Terapia cognitiv-comportamentala este un tratament de prima linie pentru tulburarea obsesiv-compulsiva. Terapeutii TCC lucreaza cu clientii pentru a intelege si a schimba obsesiile si compulsiunile lor prin expozitie si prevenirea ritualurilor.
TSPT: TCC este eficienta in tratarea tulburarii de stres posttraumatic. Terapia poate ajuta persoanele sa faca fata amintirilor si ranilor emotionale asociate unui eveniment traumatic si sa dezvolte strategii sanatoase de gestionare a simptomelor.
Tulburari de alimentatie: Terapia cognitiv-comportamentala este folosita in tratamentul tulburarilor de alimentatie, cum ar fi anorexia nervoasa, bulimia nervoasa sau tulburarea de alimentatie compulsiva. Terapeutul ajuta persoana sa identifice si sa schimbe gandurile si comportamentele nesanatoase legate de alimentatie si imaginea corporala.
Cui se recomanda terapia cognitiv-comportamentala
Terapia cognitiv-comportamentala (TCC) este recomandata pentru persoanele care se confrunta cu o gama larga de probleme si tulburari psihologice. Aceasta poate fi potrivita pentru adulti, adolescenti si copii. Iata cateva categorii de persoane pentru care terapia cognitiv-comportamentala poate fi benefica:

Persoane cu tulburari afective: TCC este eficienta in tratarea depresiei si a tulburarilor de anxietate, cum ar fi tulburarea de anxietate generalizata, tulburarea de panica, tulburarea obsesiv-compulsiva si tulburarea de stres posttraumatic.
Persoane cu tulburari de alimentatie: Terapia cognitiv-comportamentala este un tratament de prima linie pentru tulburarile de alimentatie, cum ar fi anorexia nervoasa, bulimia nervoasa si tulburarea de alimentatie compulsiva.
Persoane cu tulburari legate de impulsivitate si controlul furiei: TCC poate fi utila pentru persoanele care se confrunta cu tulburari de control al impulsului, cum ar fi tulburarea de jocuri de noroc sau tulburarea de tricotaj patologic, precum si pentru cei cu dificultati in gestionarea furiei si a comportamentelor agresive.
Persoane cu tulburari de somn: TCC poate fi folosita in tratarea insomniei si a altor tulburari de somn, ajutand persoanele sa isi dezvolte obiceiuri si rutine sanatoase de somn.
Persoane cu probleme de relationare si tulburari de personalitate: TCC poate ajuta persoanele care se confrunta cu dificultati in relationare, in gestionarea conflictelor sau in dezvoltarea abilitatilor sociale adecvate. De asemenea, poate fi eficienta in tratarea unor tulburari de personalitate, cum ar fi tulburarea borderline de personalitate.
Persoane cu tulburari de control al impulsului: TCC poate fi folosita pentru persoanele care se confrunta cu tulburari de control al impulsului, cum ar fi tulburarea de jocuri de noroc sau tulburarea de tricotaj patologic.

Ce beneficii are terapia cognitiv-comportamentala

Terapia cognitiv-comportamentala (TCC) ofera o serie de beneficii pentru persoanele care o urmeaza. Iata cateva dintre aceste beneficii:

Schimbarea gandirii negative: TCC se concentreaza pe identificarea si schimbarea gandurilor negative si nesanatoase. Aceasta ajuta persoanele sa-si dezvolte abilitati de gandire mai echilibrate si realiste, ceea ce poate duce la o imbunatatire a starii de spirit si a increderii in sine.
Invatarea de abilitati utile: TCC ofera persoanelor abilitati practice pentru a face fata stresului, anxietatii si altor dificultati emotionale. Terapeutii TCC ii invata pe clienti strategii de gestionare a situatiilor dificile si modalitati sanatoase de a face fata emotiilor negative.
Reducerea simptomelor: TCC este eficienta in tratarea unei game largi de tulburari psihologice, inclusiv depresia, anxietatea, tulburarea obsesiv-compulsiva si tulburarea de stres posttraumatic. Terapia poate ajuta la reducerea simptomelor si la imbunatatirea bunastarii generale.
Dezvoltarea abilitatilor de rezolvare a problemelor: TCC ajuta persoanele sa invete sa identifice si sa rezolve problemele intr-un mod mai eficient. Aceasta poate implica identificarea de solutii alternative, evaluarea riscurilor si avantajelor, precum si dezvoltarea unor planuri de actiune concrete.
Imbunatatirea relatiilor interpersonale: TCC poate ajuta persoanele sa-si imbunatateasca abilitatile de comunicare si relationare, facilitand relatiile interpersonale sanatoase. Terapia poate aborda modelele nesanatoase de relationare si poate oferi strategii pentru a construi relatii mai satisfacatoare.
Prevenirea recidivelor: TCC ofera persoanelor instrumente si abilitati pe termen lung pentru a face fata provocarilor vietii. Prin invatarea de tehnici de gestionare a stresului si de rezolvare a problemelor, TCC poate ajuta la prevenirea recidivelor si la consolidarea schimbarilor pozitive.
Terapia cognitiv-comportamentala poate fi adaptata pentru a se potrivi nevoilor individuale ale fiecarei persoane si ca recomandarea specifica a terapiei TCC poate fi facuta de un profesionist de sanatate mentala calificat, cum ar fi un psiholog sau un psihiatru.

Ce este anxietatea? Ce este depresia? Cand trebuie sa apelam la terapie

Anxietatea este o tulburare emotionala caracterizata printr-un sentiment permanent de neliniste si de nesiguranta, chiar de frica. Intr-o oarecare masura, anxietatea are si un efect pozitiv si anume, faptul ca ne ajuta sa ne distantam, sa ne ferim de situatii care ne pot face rau. Conform studiilor, aproximativ 25% din populatia lumii sufera sau a suferit la un moment dat de anxietate. Anxietatea este o boala care necesita tratament si care poate afecta in mod dramatic viata sociala a persoanei care se confrunta cu ea.

Depresia este o tulburare psihica manifestata printr-o stare de tristete profunda care se manifesta pe perioade indelungate si impiedica desfasurarea activitatilor zilnice uzuale. Persoana care se confrunta cu stari depresive tinde sa se retraga din viata sociala si sa se izoleze, este dezinteresata de ceea ce se petrece in jurul sau si are ganduri negative in permanenta. In prezent, la nivel mondial, peste 300 de milioane de persoane se confrunta cu depresie, iar in Romania pana la 10% din populatie este afectata. Depresia ne poate ajuta, intr-o prima etapa, sa nu ne suprasolicitam organismul.

Cum recunosti anxietate si depresia?

Bibliografie:

Chambless DL, Ollendick TH. Empirically supported psychological interventions: controversies and evidence. Annu Rev Psychol. 2001;

Manassis K, Russell K, Newton AS. The Cochrane Library and the treatment of childhood and adolescent anxiety disorders: and overview of reviews. Evidence-Base Child Health: A Cochrane Review Journal. 2010;

Medical Services Commission. Anxiety and depression in children and youth -- diagnosis and treatment. Victoria (BC): British Columbia Medical Services Commission, 2010;

National Institute for Health and Clinical Excellence (NICE), ed Social anxiety disorder: Recognition, assessment and treatment. 2013;

Tol WA, Barbui C, van Ommeren M. Management of acute stress, PTSD, and bereavement: WHO recommendations. JAMA. 2013 Aug 07;

Whiteside SP, Deacon BJ, Benito K, et al. Factors associated with practitioners’ use of exposure therapy for childhood anxiety disorders. J Anxiety Disord. 2016;