Totul despre vulvovaginita: simptome, cauze si metode de tratament
Vulvovaginita, cunoscuta si drept vaginita, este o boala caracterizata prin inflamatia tesuturilor vaginului si a vulvei, si poate fi cauzata de o varietate de factori. Aceasta afectiune este comuna la femei si poate provoca disconfort, mancarime, durere si secretii vaginale neplacute. La o femeie tanara cu activitate hormonala normala, vaginul mentine o flora sau un ecosistem favorizat de actiunea estrogenilor, care sunt hormonii responsabili pentru mentinerea dezvoltarii, grosimii si elasticitatii epiteliului vaginal (stratul de tesut care acopera peretii interiori ai cavitatii vaginale).
Cand aceasta activitate hormonala inceteaza sau scade, ecosistemul vaginal se poate deteriora si promova aparitia vaginitei, prin scaderea aciditatii fluxului genital si, prin urmare, apararea naturala a zonei. Aceasta boala apare nu numai atunci cand sistemul vaginal natural este modificat, ci si atunci cand orice tip de agresiune este suferit, fie prin infectii transmise, fie prin dezechilibrul germenilor existenti de obicei in flora vaginala. De fapt, mai mult de 80% dintre femeile care au simptome de vaginita au infectii cauzate de: Bacterii, Ciuperci (candidoza) si Paraziti (trichomoni). Pe de alta parte, si desi intr-o proportie mai mica, vaginita poate fi, de asemenea, cauzata de un virus, cum ar fi Herpes Simplex sau HPV, care provoaca leziuni genitale.
Ce tipuri de vaginita exista?
Vaginita bacteriana: Responsabila pentru 30% din vaginita. Cel mai frecvent simptom este cresterea fluxului genital, cu o culoare modificata si un miros neplacut, similar cu mirosul de peste.
Vaginita fungica: Cauzeaza 20% din cazurile de vaginita. Simptomele sale sunt: mancarime genitala intensa (mancarime), in special vulvara, roseata marcata a vulvei si vaginului, secretii albicioase, avand consistenta unui iaurt, recidive frecvente, in special in timpul sarcinii.
Vaginita cauzata de paraziti (Trichomonas): Este o infectie cu transmitere sexuala, frecventa la mai mult de 50% dintre pacientii cu risc sau persoanele care au relatii sexuale neprotejate cu mai multi parteneri. Se caracterizeaza prin aparitia unui parazit dotat cu o coada (flagel) care ii permite sa se miste in fluxul genital si care creste in medii sarace in oxigen. Desi aceasta infectie este asimptomatica la 40% dintre femeile afectate, cele mai frecvente semne sunt: cresterea exagerata a fluxului genital (leucoree), flux verzui "fistic" cu bule / spuma prin fermentarea fluxului genital, roseata vaginala si cervicala marcata, mancarime vulvara si vaginala, miros neplacut al organelor genitale, disconfort urinar, durere in timpul actului sexual (dispareunie), dureri abdominale scazute.
Vaginita cauata de virusi: Cele mai frecvente sunt cauzate de papilomavirusul uman (HPV) si virusul Herpes Simplex (tip 2) (HSV-2). Transmiterea ambelor virusuri este cauzata de contactul sexual si se manifesta intr-o mai mare masura in prima infectie, desi, la fel ca majoritatea virusilor activi local, poate fi reactivata la femei pe tot parcursul vietii, ducand la simptome neplacute: senzatie intensa de ardere in zona genitala, durere vulvara si roseata genitala, ruperea veziculelor genitale, cu scurgere de lichid intern, ulceratii ale pielii, veruci genitale (frecvente in cazul infectiei cu HPV). Daca este tratata corespunzator, vulvovaginita nu implica niciun conflict terapeutic, desi unele dintre complicatiile pe care le poate provoca, in mod exceptional si in functie de germeni, sunt: Infectii ale tractului urinar inferior (uretrita), Ulceratii genitale, Negii genitali, Boala inflamatorie pelvina sau infertilitate, Inflamatie intestinala cronica,Cancerul cervical, vulvar si/sau vaginal, Cancer oral/laringe/anal, in functie de obiceiurile sexuale cu partenerii expusi riscului, Infectii fetale grave, pentru femeile gravide.
Factori care cresc riscul de vulvovaginita
Factorii care cresc riscul de vulvovaginita includ:
- Infectii genitale anterioare;
- Boli cu transmitere sexuala (BTS): In plus fata de producerea vaginitei, acestea pot provoca boli mai grave, cum ar fi boala inflamatorie pelvina;
- Practicarea unui act sexual riscant (fara masuri de precautie) sau avand un numar mare de parteneri sexuali diferiti;
Utilizarea dispozitivelor intrauterine; - Administrarea contraceptivelor hormonale: Desi nu sunt cauza, ele favorizeaza infectia, prin mentinerea unor doze hormonale constante si influentand compozitia florei vaginale;
- Utilizarea antibioticelor sau corticosteroizilor;
- Boli asociate, cum ar fi diabetul, deoarece se poate provoca decompensare metabolica;
- Utilizarea de haine sau tesuturi necorespunzatoare care impiedica transpiratia genitala;
- Folosirea excesiva a tampoanelor;
- Bai in bazine slab igienizate sau clorurate: Deoarece acestea scad aciditatea vaginala obisnuita.
Simptomele asociate cu vulvovaginita sunt:
- Cresterea semnificativa a fluxului genital (secretie)
- Flux de o culoare diferita si mai gros pe tot parcursul ciclului menstrual
- Miros neplacut
- Uneori, poate aparea o sangerare discreta
- Mancarimi vulvo-vaginale predominant nocturne si cu crestere dupa actul sexual
- Arsura genitala intensa
- Disconfort urinar (atunci cand urina intra in contact cu organele genitale)
- Durere in actul sexual (dispareunie)
![[DEC] [SPRING] [2+1] [Eva Intima]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-rotunda-3-la-pret-de-2.png)
Vaginita are tratament, desi va varia in functie de germenul care o provoaca. Ginecologul va evalua caracteristicile semnelor clinice ale pacientului (flux, miros, roseata vulvara etc.) precum si existenta unor posibile alergii, rezistenta la anumite antibiotice sau sarcina. In unele cazuri, o cultura a vaginului, colului uterin, uretrei si anusului va fi necesara pentru a finaliza diagnosticul. Odata ce cauza este stabilita, medicamentele (antibioticele), cremele sau gelurile antimicrobiene sunt de obicei utilizate, pentru a minimiza simptomele enervante exprimate de pacient (mancarime, durere, crestere exagerata a fluxului genital, miros neplacut etc.). In timpul tratamentului se recomanda abstinenta sexuala (lipsa contactelor sexuale), evitarea dusurilor intravaginale si a tampoanelor.
Metode de prevenire a vulvovaginitei
Consultati ginecologul in mod regulat pentru controale medicale, mai ales daca detectati modificari ale functiei genitale sau suferiti disconfort. Ginecologul va determina daca exista o infectie si va planifica tratamentul adecvat. Iata sfaturi pentru a minimiza riscul de vaginitaꓽ
- Mentinerea unei vieti sexuale sanatoase, indiferent daca aveti un partener stabil sau nu, luati masurile de precautie necesare atunci cand faceti sex. Retineti ca leziunile genitale si sangerarea ranilor in timpul actului sexual pot facilita aparitia infectiilor si a bolilor cu transmitere sexuala (BTS).
- Urmati o igiena intima adecvata - Spalati zona o data sau de doua ori pe zi si cu sapunuri blande, deoarece excesul de igiena poate schimba pH-ul vaginal si poate promova aparitia infectiilor.
- Amintiti-va ca vaginul ar trebui sa fie fara germeni, iar dupa urinare sau defecare, curatati-va din fata in spate, astfel incat sa nu transportati bacterii de la anal la zona vaginala.
- Purtati lenjerie de corp lejera si tesuta pentru a permite transpiratia. Optati pentru haine largi din bumbac si evitati pantalonii stramti, deoarece aceste articole impiedica ventilarea zonei genitale si promoveaza proliferarea bacteriilor.
- Nu abuzati de tampoane
- Precautii extreme in timpul verii, deoarece clorul din bazine, jacuzzi, etc reduc aciditatea obisnuita a vaginului, favorizand aparitia infectiilor.
- implicati-va partenerul in masurile de reducere a riscului de infectii (folosirea prezervativului, urmarea unui tratament pentru tratarea infectiilor, daca este necesar).
Ce este leucoreea si ce legatura are cu vulvovaginita
Cuvantul leucoree este echivalent cu descarcarea vaginala si este principalul simptom al infectiilor genitale inferioare. Este una dintre principalele cauze ale consultatiei ginecologice, impreuna cu durerea si modificarea fluxurilor menstruale. Aceasta nu constituie un semn de boala, dar daca volumul sau este exagerat, este insotit de iritatii, prurit, durere sau daca aspectul sau capata o consistenta anormala, este recomandat sa se consulte specialistul. Exista o descarcare vaginala normala numita leucoree fiziologica, iar acest flux se observa la nou-nascuti, la pubertate, in faza preovulatorie a ciclului menstrual, in perioadele de excitare sexuala, in timpul sarcinii si in puerperiu.
Pe scurt, leucoreea este o secretie vaginala anormala care poate aparea la femei. Aceasta secretie poate varia in textura, culoare si cantitate si poate fi un simptom al unei infectii sau a altor probleme de sanatate. Printre cauzele posibile ale leucoreei se numara infectia cu candida sau alte tipuri de infectii fungice, vaginoza bacteriana, infectiile cu transmitere sexuala, cum ar fi chlamydia sau gonoreea, vaginita atrofica (o afectiune asociata cu menopauza), reactii alergice sau iritatii si unele afectiuni ale organelor reproducatoare.
Simptomele asociate cu leucoreea pot include secretii vaginale anormale, miros neplacut, mancarime, iritatii si durere. Este important ca femeile care observa o secretie vaginala anormala sa consulte un medic pentru un diagnostic si tratament adecvat. Tratamentul poate varia in functie de cauza subiacenta a leucoreei si poate include medicamente antifungice, antibiotice sau alte tratamente, in functie de caz. Prevenirea leucoreei poate fi realizata prin mentinerea unei igiene adecvate a organelor genitale, evitarea lenjeriei stranse sau a hainelor care pot irita pielea, utilizarea protectiei adecvate in timpul contactului sexual, in plus fata de controale regulate la medicul ginecolog.
Detectarea germenului poate fi clinica, dar este intotdeauna mai bine sa se faca o detectare a agentului cauzal, astfel incat tratamentul sa fie mai specific si eficient. Detectarea germenilor se poate face prin teste directe, cu culturi specifice (aerobe si anaerobe) cu detectarea fragmentelor de perete bacteriene prin tehnici de laborator. Odata ce agentul cauzal a fost identificat, medicul va prescrie un tratament adecvat fie oral, vaginal sau ambele. Terapia injectabila poate fi necesara in unele cazuri.
Leucoreea este o tulburare care apare foarte des la femei si se caracterizeaza prin fluxuri vaginale abundente, de obicei in faza pre-menstruala (intr-un astfel de caz, influenta hormonilor feminini o poate face mai abundenta). Uneori se poate datora unei infectii sau existentei unui corp strain in vagin, dar in multe altele nu se supune niciunei cauze patologice si, desi nu inceteaza sa fie inconfortabila, nu poarta nicio problema de sanatate.
Bibliografie:
Columbia University Go Ask Alice: “Does taking the pill increase the size of your breasts?”, may 2022;
Cornell Health: “Missed a Birth Control Pill? Here’s what to do.”, july 2021;
Informed Health Online: “Contraception: Do hormonal contraceptives cause weight gain?”, june 2022;
Mayo Clinic: “Morning-after pill,” “Birth control pills for acne?” “Birth control pill FAQ: Benefits, risks and choices.”, may 2023;
Nemours Foundation: “For Teens: Birth Control Pill,” “Birth Control Pill.”, april 2023;
