Nasterea prematura: Cand se recomanda, ce trebuie sa stim si cum poate afecta sanatatea fatului
Nasterea prematura, definita drept livrarea unui bebelus inainte de completarea a 37 de saptamani de gestatie, constituie o problema de sanatate globala cu implicatii profunde. Aproximativ 15 milioane de sugari se nasc prematur anual pe intreg globul, facandu-i susceptibili la diverse complicatii care pot duce la decese neonatale sau la probleme de sanatate pe termen lung. Acest fenomen este deosebit de prevalent in tarile subdezvoltate, unde resursele limitate si accesul restrans la ingrijire medicala adecvata exacerbeaza problema. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) categorizeaza nasterea prematura in functie de durata gestatiei in mai putin de 259 de zile de la ultima menstruatie a femeii. In functie de numarul saptamanilor de gestatie completate, nasterea prematura este clasificata in trei categorii, fiecare cu propriile sale riscuri si necesitati specifice de ingrijire. Aceasta clasificare ajuta profesionistii din domeniul sanatatii sa dezvolte si sa implementeze strategii de interventie adaptate pentru a imbunatati sansele de supravietuire si de dezvoltare sanatoasa a nou-nascutilor.
- Cele mai frecvente situatii in care se recomanda nasterea prematura
- Tipologii atunci cand vorbim de nastere prematura
- Cum se pune diagnostic in cazul unei nasteri premature
Cele mai frecvente situatii in care se recomanda nasterea prematura
Nasterile premature sunt un subiect complex si de actualitate in domeniul obstetricii, implicand multiple cauze si factori de risc. Desi fiziopatologia precisa care declanseaza nasterea prematura ramane in mare parte necunoscuta, cercetarile au identificat o serie de factori predispozanti, cum ar fi conditiile materne, fetale si placentare. Printre cauzele frecvent intalnite se numara hemoragia antepartum, supradistentia uterina, incompetenta cervicala, schimbarile hormonale si infectiile bacteriene. In plus, progresele tehnologice, precum tehnologia de reproducere asistata (ART), au fost asociate cu o crestere a nasterilor multiple si, implicit, a ratei nasterilor premature, mai ales in tarile cu venituri mari. In contextul ART, masurile de reglementare care limiteaza numarul de embrioni implantati au contribuit la reducerea numarului de nasteri premature.
Factorii de risc epidemiologici includ varsta materna extrema (sub 17 ani sau peste 35 de ani), greutatea insuficienta sau excesiva inainte de sarcina, si statura scurta. Rata nasterilor premature variaza geografic si intre diferite grupuri etnice. Alti factori de risc includ stresul fizic si psihosocial, fumatul, si o istorie de nasteri premature. Nasterea prematura poate surveni brusc si poate fi provocata de diverse conditii cronice, cum ar fi diabetul sau infectiile, abuzul de substante, sarcinile multiple, preeclampsia, problemele uterine sau cervicale, un interval scurt intre sarcini, sangerarile vaginale sau infectiile survenite pe parcursul sarcinii.
Tipologii atunci cand vorbim de nastere prematura
Nasterea prematura reprezinta un subiect de mare interes in obstetrica datorita impactului semnificativ pe care il poate avea asupra sanatatii neonatale. Categorizarea prematuritatii este esentiala pentru a intelege riscurile asociate si pentru a optimiza ingrijirea neonatala. Prematuritatea este clasificata in trei categorii principale, bazate pe saptamanile de gestatie completate la momentul nasterii:
1. Extrem de prematuri: copiii nascuti mai devreme de 28 de saptamani de gestatie. Acestia sunt cei mai vulnerabili si necesita ingrijire intensiva imediata.
2. Foarte prematuri: aceasta categorie include copiii nascuti intre 28 si 32 de saptamani. Desi mai bine dezvoltati decat grupul anterior, acesti nou-nascuti necesita supraveghere specializata.
3. Moderat sau tarziu prematuri: copiii nascuti intre 32 si 37 de saptamani de gestatie. Acestia pot prezenta mai putine probleme de sanatate comparativ cu celelalte doua grupuri, dar totusi sunt considerati prematuri si au nevoie de o atentie adecvata.
Definitia si categorizarea varstei gestationale (GA) este esentiala pentru evaluarea riscurilor neonatale. GA se masoara in saptamani finalizate, oferind o imagine mai clara asupra maturitatii fiziologice a nou-nascutului. In trecut, prematuritatea era adesea definita prin greutatea la nastere sub 2500 g, insa acum se pune un accent mai mare pe saptamanile de gestatie completate. Pe langa clasificarea prematurilor, este important de mentionat si categorizarea nasterilor la termen, care au fost sub-divizate pentru a reflecta mai precis variatiile din rezultatele neonatale:
● Termen timpuriu: intre 37 si 38 saptamani si 6 zile.
● Termen complet: intre 39 si 40 saptamani si 6 zile.
● Termen tarziu: intre 41 si 41 saptamani si 6 zile.
● Dupa termen: 42 de saptamani si peste.
Aceste subcategorii au fost recunoscute si promovate de organizatii influente precum Colegiul American de Obstetricieni si Ginecologi (ACOG) si Society for Maternal-Fetal Medicine (SMFM), subliniind necesitatea unei abordari mai nuantate in clasificarea sarcinii.
-
FemoSun, 30 capsule moi, Sun Wave PharmaPret 69,66 RON Pret vechi 77,40 RON
Cum se pune diagnostic in cazul unei nasteri premature
Evaluarea varstei gestationale (GA) si diagnosticarea nasterii premature sunt complicate de absenta unor standarde globale recunoscute, fapt ce face dificila compararea datelor internationale despre frecventa si tendintele acestei conditii. Ingrijirea neonatala pentru un copil nascut prematur este intensiva si complexa, implicand o serie de investigatii esentiale pentru monitorizarea si stabilizarea starii de sanatate. Printre acestea se numara monitorizarea functiilor vitale – respiratia, tensiunea arteriala si ritmul cardiac – care sunt importante pentru detectarea precoce a eventualelor complicatii. De asemenea, managementul hidro-electrolitic este foarte important pentru echilibrarea fluidelor si electrolitilor, un aspect fundamental in stabilizarea nou-nascutilor fragili.
![[2025] [FEB-MAR] [SPRING] [TG] Transport Gratuit [PreMama] [2 produse]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-tg_6.png)
Investigatiile de laborator, precum hemoleucograma si diverse analize biochimice, sunt realizate regulat pentru a evalua starea generala de sanatate, in timp ce ecocardiografia si diversele tipuri de ecografii (abdominala, renala, transfontanelara) sunt esentiale pentru diagnosticarea problemelor specifice legate de organele interne. In plus, examinarea oftalmologica joaca un rol cheie in identificarea retinopatiei prematurului, o conditie oculara grava ce poate afecta copiii nascuti prematur. Bebelusii nascuti prematur reprezinta o categorie speciala de pacienti in cadrul unitatilor spitalicesti, avand nevoi complexe de ingrijire intr-o unitate de terapie intensiva neonatala (NICU). Aici, nou-nascutii in stare critica primesc o atentie dedicata, uneori pe perioade extinse de timp, de saptamani sau chiar luni, in functie de gravitatea situatiei lor. Ingrijirea in NICU se axeaza pe mai multe aspecte esentiale pentru stabilizarea si dezvoltarea sanatoasa a prematurilor:
1. Confort termic: Incalzirea adecvata este foarte importanta, astfel incubatoarele mentin temperatura corporala optima, monitorizand simultan semnele vitale ale copilului. Tehnici de suport respirator, precum CPAP (Continuous Positive Airway Pressure), sunt adesea utilizate pentru a asista functia pulmonara nedevelopata complet.
2. Nutritie: In primele zile, bebelusii primesc fluide si nutrienti esentiali printr-o formula administrata intravenos. Pe masura ce se maturizeaza, alimentatia este treptat transferata la lapte matern, initial prin tuburi nasogastrice si, ulterior, prin alaptare directa sau cu biberonul, cand conditia lor permite.
3. Fototerapie: Aceasta este aplicata in cazuri de icter, o conditie comuna in randul prematurilor, unde lumina speciala ajuta la descompunerea bilirubinei in sange.
4. Transfuzii de sange: Unele cazuri pot necesita transfuzii pentru a combate diverse deficiente sanguine sau pentru a sustine nivelurile de oxigenare.
Pe langa aceste masuri, medicamentele sunt prescrise conform nevoilor specifice, iar interventiile chirurgicale sunt efectuate doar cand sunt strict necesare pentru a trata complicatii particulare. Procesul de externare se initiaza doar cand bebelusul indeplineste criterii specifice de stabilizare: respiratie independenta, temperatura corporala constanta, capacitatea de a se alimenta in mod adecvat si o evolutie pozitiva in ceea ce priveste cresterea in greutate, fara probleme majore de sanatate. Aceste masuri de ingrijire in NICU sunt esentiale pentru a asigura o baza solida pentru recuperarea si dezvoltarea sanatoasa a bebelusilor prematuri, oferindu-le cea mai buna sansa pentru un start sanatos in viata.
Bibliografie:
Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2013;
Ali ZA, Karimi Galougahi K, Nazif T, Maehara A, Hardy MA, Cohen DJ, Ratner LE, Collins MB, Moses JW, Kirtane AJ, Stone GW, Karmpaliotis D, Leon MB. Imaging- and physiology-guided percutaneous coronary intervention without contrast administration in advanced renal failure: a feasibility, safety, and outcome study. Eur Heart J. 2016 Oct 21;
Parviz Y, Fall K, Stone GW, Maehara A, Ben-Yehuda O, Mintz GS, Ali ZA. Imaging and Physiology to Guide Venous Graft Interventions Without Contrast Administration in Advanced Renal Failure. J Invasive Cardiol. 2017 Nov;
Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. 2008 May;
Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2012;
