Siliciul: Cum il recunosti, beneficii pentru organism, cum se poate folosi
Siliciul are proprietati care il fac un posibil element structural sau obligatoriu in organismele vii. Siliciul este un mineral esential pentru sanatatea oaselor si are un rol important in mentinerea structurii osoase. Acesta este implicat in formarea si remodelarea oseasa si poate sprijini sanatatea oaselor prin mai multe mecanisme. Este implicat in cresterea si dezvoltarea embrionara.
Este indispensabil, atat din punct de vedere structural, cat si functional, pentru formarea tesutului conjunctiv in unele componente ale acestuia, cum ar fi colagenul si elastina, si pentru a-si mentine rezistenta si integritatea.
Are o actiune indispensabila in formarea scheletului (cartilaj, ligamente, tendoane si tesut osos) si in incorporarea si fixarea calciului in os. Actiunea siliciului la femeile aflate in postmenopauza cu osteoporoza este importanta, deoarece nu numai ca inhiba resorbtia osoasa, dar creste si volumul trabecular si densitatea minerala. Actiunea de intarire a siliciului asupra tesutului conjunctiv poate fi evidentiata prin efectele sale asupra artritei degenerative sau a artrozei atunci cand implica o degenerare si chiar disparitia tesutului mentionat.
Este de mare interes pentru reducerea aspectului ridurilor si pentru imbunatatirea elasticitatii pielii, a parului si a unghiilor. Acesta joaca un rol important in reglarea sistemului imunitar al corpului uman. Se gaseste in concentratie mare in organe si glande, cum ar fi timusul si glandele suprarenale. Intervine in elasticitatea arterelor si, prin urmare, este esential pentru intretinerea sanatoasa a vaselor de sange.
Cum recunosti siliciul si cum ajuta organismul?
Prin urmare, si rezumand principalele aplicatii potentiale ale siliciului, actiunea sa este esentiala in timpul etapei de gestatie; esential, de asemenea, pentru cresterea densitatii minerale osoase in osteoporoza si osteopenie ( sanatate osteoarticulara ) si pentru a sprijini sanatatea cardiovasculara si a pielii, a parului si a unghiilor. Formarea colagenului: Siliciul joaca un rol critic in sinteza colagenului, o proteina esentiala pentru structura si rezistenta oaselor. Colagenul este componenta principala a matricei osoase si confera flexibilitate si rezistenta oaselor.
Mineralizarea oaselor: Siliciul contribuie la mineralizarea oaselor prin facilitarea absorbtiei si utilizarii altor minerale esentiale pentru sanatatea oaselor, cum ar fi calciul si magneziul. Aceasta asigura o densitate osoasa adecvata si previne demineralizarea oaselor. Stimularea formarii de tesut osos nou: Siliciul poate promova activitatea celulelor responsabile de formarea de tesut osos nou, numite osteoblaste. Osteoblastele sunt implicate in procesul de remodelare osoasa si ajuta la repararea si regenerarea oaselor.
Stimularea sintezei de glicozaminoglicani: Siliciul poate sprijini sinteza de glicozaminoglicani (GAG), compusi care sunt esentiali pentru sanatatea cartilajului articular. Cartilajul articular acopera suprafetele osoase ale articulatiilor si actioneaza ca un amortizor, prevenind uzura oaselor.
Prezent in glicozaminoglicani, in 1972 a fost raportat ca siliciuul este esential pentru formarea oaselor. Procesele analitice au aratat ca siliciul se combina cu glicozaminoglicani de diferite tipuri de tesut conjunctiv si ca este implicat impreuna cu fosforul in faza organica a calcificarii. Siliciul joaca un rol in asocierea dintre macromoleculele si colagenul polizaharidelor fosfoproteine-mucoase si joaca un rol important in initierea calcificarii si reglarea cresterii sau acumularii de cristale de calciu.
In ultimii ani au fost descoperite un numar mare de macromolecule matrice extracelulare care contin glicozaminoglicani si zaharide. Unele dintre aceste macromolecule ofera o legatura intre celule si matricea extracelulara care permite celulelor sa monitorizeze compozitia si proprietatile matricei si sa raspunda posibilelor sale modificari prin schimbarea sintetica activitate. Siliciul este necesar pentru acest schimb de informatii si afecteaza astfel compozitia cartilajului si calcifierii.
S-au raportat, de asemenea, dovezi conform carora siliciul afecteaza mediatorii locali sau circulanti ai metabolismului osos. Acesti mediatori extrasi din oase stimuleaza proliferarea celulelor osoase, sinteza colagenului si formarea oaselor. Pe baza unor dovezi substantiale acumulate pana in prezent, nu exista nicio indoiala ca deficienta de siliciu afecteaza sanatatea oaselor. Siliciul afecteaza compozitia cartilajului, inclusiv cartilajul articular, ceea ce indica faptul ca absorbtia insuficienta a siliciului poate duce la probleme articulare, cum ar fi osteoartrita.
Beneficiile siliciului in sanatatea cardiovasculara
In 1974, s-a constatat ca o contributie insuficienta a acestui element poate contribui la provocarea aterosclerozei si hipertensiunii arteriale, pe langa problemele osoase si procesul de imbatranire, deoarece vasele de sange contin glicozaminoglicani si colagen, care sunt afectate de aportul insuficient de siliciu. Nu este surprinzator faptul ca siliciul a fost legat de intretinerea vaselor de sange sanatoase si de prevenirea arteriosclerozei. Printre beneficiile siliciului se numara prevenirea ateromului, aceasta se intampla prin asigurarea integritatii fibrelor elastice si, prin urmare, impermeabilitatea peretelui arterial la infiltrarea lipidelor si depunerea de calciu.
Beneficii pentru sanatatea creierului
Mai mult, este nevoie de siliciu pentru a preveni modificarile daunatoare ale creierului, in special in conditii de aport scazut de calciu, aport ridicat de aluminiu si / sau functie tiroidiana inadecvata. In acest fel, aportul de siliciu poate avea o importanta in unele procese de imbatranire si boli care afecteaza creierul.
Forma siliciului alimentar determina absorbtia si biodisponibilitatea corespunzatoare a acestuia. Intr-un studiu, oamenii au absorbit doar 1% din doza de silicat, in timp ce 70% dintr-un compus de metilsilanetriol a fost absorbit. Cercetatorii ubliniaza faptul ca, desi siliciul este fundamental pentru fiinta umana, problema este absorbtia si biodisponibilitatea acesteia: imbatranirea si un nivel scazut de estrogen ii scad absorbtia. Rafinarea alimentelor scade continutul de siliciu. Cea mai mare parte a siliciului din alimente nu este asimilata, iar sursele de siliciu sunt boabe nerefinate bogate in fibre, cereale si tuberculi.
Corpul uman are capacitatea de a se recupera complet, pana la batranete, din fracturi osoase. Si asta pentru ca tesutul osos este capabil sa se regenereze, chiar daca uneori acesta este un proces lent. Siliciul ajuta o rapida restructurare osoasa, oferind in acelasi timp flexibilitate si mobilitate articulatiilor noastre, astfel incat ajuta la eliminarea durerilor articulare. Si acest lucru se datoreaza faptului ca siliciul este indispensabil pentru procesul de absorbtie si fixare a calciului in oase.
Este important sa mentionam ca cercetarile in domeniul siliciului si sanatatea oaselor sunt inca in curs si este nevoie de mai multe studii pentru a intelege pe deplin mecanismele implicate. Cu toate acestea, exista dovezi preliminare care sugereaza ca siliciul poate juca un rol benefic in mentinerea structurii osoase.
Pentru a asigura aportul adecvat de siliciu, este recomandat sa se consume o dieta echilibrata si sanatoasa, bogata in alimente care contin siliciu. Unele surse bune de siliciu includ cereale integrale (cum ar fi orezul brun si ovazul), legume (precum fasolea verde si ardeii), fructe (cum ar fi merele si capsunile) si apa potabila (in functie de continutul mineral al apei dintr-o anumita regiune). Inainte de a incepe orice suplimentare cu siliciu sau orice alt supliment, este intotdeauna recomandat sa se consulte un medic, care poate evalua situatia individuala si poate oferi recomandari specifice.
De ce avem nevoie de L-Tirozina? Cum identifici un aminoacid? Legatura dintre Tirozina si siliciu
Inainte de a vorbi despre L-Tirozina si cum se poate identifica acest aminoacid, trebuie sa incercam sa intelegem aminoacizii si rolul lor. Pe scurt, aminoacizii sunt elementele care alcatuiesc proteinele. Acestia sunt compusi din molecule care au in alcatuire gruparile carboxil si amino (HN2 si COOH). Aminoacizii ajuta la vindecarea ranilor, productia de hormoni, functia imuna, crestere in masa musculara, inaltime, pastrarea unui metabolism sanatos.
L-tirozina este o forma aminoacidului tirozina. Este un aminoacid neesential, ceea ce inseamna ca nu trebuie sa-l iei din alimente. Organismul il produce, folosind un alt aminoacid, fenilalanina. Este posibil sa vedeti tirozina comercializata sub forma de supliment cu sau fara „L”. Tirozina se afla in toate tesuturile corpului uman si in majoritatea fluidelor sale. Ajuta organismul sa construiasca proteine in corp si sa produca enzime, hormoni tiroidieni si melanina.
Melanina este o substanta naturala prezenta la toti oamenii in diferite proportii si concentratii care confera culoare pielii, parului si ochilor, aspect cunoscut de majoritatea persoanelor. Altfel spus, melanina este creata de niste celule denumite melanocite care intensifica productia atunci cand ne expunem la Soare, dar poate sa isi modifice cantitatea din organism si din cauza unor probleme hormonale, modificari la nivel de ADN sau pur si simplu are legatura cu mostenirea genetica sau cu anumite boli genetice care pot modifica culoarea pielii.
In ce alimente gasim L-Tirozina?
Bibliografie:
Alternative Medical Review: "Use of neurotransmitter precursors for treatment of depression."
The American Journal of Clinical Nutrition: "Phenylketonuria: tyrosine supplementation in phenylalanine-restricted diets."
Aviation, Space, and Environmental Medicine: "The effects of tyrosine on cognitive performance during extended wakefulness."
Kapalka, G. Nutritional and Herbal Therapies for Children and Adolescents, Academic Press, 2010.
Mount Sinai: "Tyrosine." National Headache Foundation: "Tyramine." NIH PubChem: "Tyrosine."
Pharmacology, Biochemistry, and Behavior: "Behavioral and cognitive effects of tyrosine intake in healthy human adults."
Natural Medicines Comprehensive Database: "Tyrosine."