Sindromul de sinus carotidian: Simptome, cauze si tratament
Sindromul de sinus carotidian, cunoscut si sub denumirea de hipersensibilitate a sinusului carotidian sau reflexul sinusal carotidian excesiv, este o afectiune in care stimularea sau compresia sinusului carotidian (o dilatatie a arterei carotide comune, situata in apropierea bazei gatului) determina raspunsuri excesive din partea sistemului nervos autonom. Aceste raspunsuri pot include scaderea ritmului cardiac (bradicardie), scaderea tensiunii arteriale (hipotensiune) sau ambele.
Hipersensibilitatea sinusului carotid se manifesta ca o scadere mai mare decat normala a ritmului cardiac si / sau a tensiunii arteriale ca raspuns la stimularea baroreceptorilor arterei carotide. Rolul baroreceptorilor este de a controla echilibrul tensiunii arteriale si al ritmului cardiac. Sistemul nervos autonom primeste informatii prin intermediul baroreceptorilor, care sunt distribuite in sinusul carotid, arcul aortic si vasele de sange mari. Acest control formeaza un arc format din membre aferente; baroreceptorii simt intinderea si schimbarea presiunii, si trimit semnale prin nervul glosofaringian (baroreceptori in sinusul carotid ) si nervul vag (baroreceptori in arcul aortic) catre nucleul solitar al medulei, care trimite semnale prin membrul eferent.
Mecanismul exact din spatele hipersensibilitatii nu este pe deplin inteles. Cu toate acestea, ceea ce pare clar este faptul ca intinderea sau presiunea mecanica asupra sinusului carotid depaseste semnalele care duc la hipotensiune sau bradicardie ori ambele. Sindromul de sinus carotidian poate determina urmatoarele simptome:
Ameteli: Persoanele cu acest sindrom pot experimenta ameteli sau o senzatie de lesin. Ametelile pot aparea brusc si pot fi asociate cu anumite activitati care stimuleaza sinusul carotidian.
Sincopa: Unele persoane pot prezenta pierderea temporara a constientei, cunoscuta si sub denumirea de sincopa. Aceasta poate fi cauzata de scaderea brusca a tensiunii arteriale sau a ritmului cardiac in urma stimularii sinusului carotidian.
Slabiciune sau oboseala: Unele persoane pot experimenta o senzatie de slabiciune sau oboseala in timpul sau dupa stimularea sinusului carotidian.
Batai neregulate ale inimii: In unele cazuri, sindromul de sinus carotidian poate provoca batai neregulate ale inimii (aritmii) sau scaderea ritmului cardiac (bradicardie).
Hipotensiune arteriala: O consecinta a stimularii sinusului carotidian poate fi scaderea tensiunii arteriale, ceea ce poate duce la simptome precum lesinul sau senzatia de slabiciune.
Cauze ale bolii
Sindromul de sinus carotidian poate aparea din mai multe motive, insa o cauza comuna este acumularea de placi in artere. Aceste placi sunt depozite de colesterol, tesut fibros, calciu si resturi celulare. Acest fenomen poarta denumirea de arteroscleroza. Deoarece placile de aterom infunda arterele carotide, acestea devin inguste si rigide, neputand furniza oxigen si nutrienti. Arterele carotide care sunt infundate cu placi sunt rigide si inguste. Arterele carotide infundate au dificultati in furnizarea oxigenului si a nutrientilor catre structurile vitale ale creierului, care sunt responsabile pentru functionarea dumneavoastra de zi cu zi. Posibile cauze si factori de risc implicati in aparitia acestui sindrom:
Varsta inaintata: Sindromul de sinus carotidian apare mai frecvent la persoanele in varsta. Arterele si nervii din zona sinusului carotidian pot deveni mai sensibili sau mai rigizi odata cu inaintarea in varsta. Boli arteriale: Ateroscleroza, care implica acumularea de placi de grasime si alte depozite in artere, poate afecta artera carotida si poate contribui la sindromul de sinus carotidian. Aceasta afectiune poate cauza o stimulare excesiva a receptorilor din sinusul carotidian. Stenoza carotidiana: Ingustarea arterei carotide, cunoscuta sub denumirea de stenoza carotidiana, poate fi o cauza a sindromului de sinus carotidian. Ingustarea poate provoca o crestere a sensibilitatii sinusului carotidian la stimulare.
Anomalii structurale: Anumite anomalii sau malformatii ale arterei carotide sau ale sinusului carotidian in sine pot predispune la aparitia sindromului.
Traumatisme sau interventii chirurgicale anterioare: Leziunile sau interventiile chirurgicale anterioare in zona gatului pot provoca o sensibilitate crescuta a sinusului carotidian.
Factori de stimulare externa: Anumite activitati care implica compresia sau stimularea sinusului carotidian pot declansa simptomele in cazul persoanelor predispuse. Aceste activitati pot include tusea, stranutul, extensia sau rotatia capului, purtarea unui guler strans in jurul gatului sau presiunea asupra zonei sinusului carotidian.
Prevalenta bolii creste odata cu varsta, variind de la 4% la pacientii < 40 ani la 41% la pacientii > 80 ani printre cei referiti la o unitate specializata pentru sincopa de origine incerta. Este mai frecvent la barbati decat la femei. In forma sa rara spontana, se crede ca este declansat de manipularea mecanica a sinusurilor carotide, fie de stimuli externi (de exemplu, guler strans etc.) sau prin mase ale gatului aproape de sinusuri ( de exemplu, tumora, ganglioni limfatici, etc. ). Chirurgia anterioara a gatului si / sau iradierea creste semnificativ susceptibilitatea de a avea acest sindrom. In forma mai comuna a sindromului nu este identificat un declansator mecanic evident.
Exista mai multe boli care predispun la acest sindrom. Acestea sunt ateroscleroza, boala coronariana, chirurgia / iradierea capului si gatului, tulburari acute ale tractului biliar si diabet. Unele medicamente precum beta-blocantele pot predispune. Mai mult, sindromul este frecvent asociat cu disfunctia nodului sinusal si cu anomalii de conducere atrioventriculare.
Sindromul de sinus carotidian poate fi declansat de diverse activitati sau manevre care implica presiunea asupra sinusului carotidian. Acestea pot include tusea, stranutul, rotatia sau extensia capului, purtarea unui guler strans sau strangerea unui sal in jurul gatului. Simptomele asociate pot include ameteli, senzatie de lesin, pierderea temporara a constiintei (sincopa) sau chiar cadere. Diagnosticul sindromului de sinus carotidian se bazeaza pe istoricul simptomelor si examenul fizic. In unele cazuri, se poate efectua o monitorizare Holter (un aparat portabil care inregistreaza activitatea inimii) sau un test de inclinare pentru a inregistra si analiza modificarile tensiunii arteriale si ritmului cardiac in timpul activitatilor care pot declansa sindromul.
Tratament pentru sindromul de sinus carotidian
In tratamentul sindromului de sinus carotidian, se recomanda evitarea activitatilor care declanseaza simptomele. Daca simptomele sunt frecvente sau grave, medicul poate sugera unele masuri suplimentare. Acestea pot include utilizarea unui guler cervical sau a unui dispozitiv de presiune pe sinusul carotidian pentru a reduce reactiile excesive. In cazuri rare, pot fi necesare interventii chirurgicale pentru a rezolva problemele structurale asociate cu sindromul.
Este important sa se consulte un medic in cazul in care sunt prezente simptome sugestive pentru sindromul de sinus carotidian, deoarece exista si alte afectiuni care pot provoca simptome similare si trebuie excluse inainte de a face un diagnostic precis. Numai un medic poate evalua simptomele, putand pune un diagnostic corect si poate recomanda tratamentul adecvat in functie de situatia particulara.
Daca exista ateroscleroza in artera carotida, stimularea sinusului carotidian poate provoca o tensiune excesiva in peretele arterial si poate determina ruperea placilor de aterom (depuneri de grasime si alte substante). Acest lucru poate duce la formarea unui cheag de sange care poate bloca fluxul sanguin si poate provoca un accident vascular cerebral.
Ce este si cum se manifesta boala McArdle?
Cand nu mancam mult, nivelul glucozei din sange incepe sa scada. Acest lucru ii spune organismului sa inceapa sa utilizeze o parte din glicogenul stocat mai devreme. Glicogenul este descompus in glucoza, astfel incat organismul primeste o aprovizionare constanta. Muschii au nevoie de o aprovizionare constanta de glucoza pentru a continua sa functioneze corect.
Muschii persoanelor care sufera de boala McArdle nu pot descompune glicogenul stocat, deoarece celulele musculare nu au o substanta importanta necesara pentru acest proces. Acest lucru inseamna ca muschii nu pot folosi glicogenul stocat pentru a obtine glucoza de care au nevoie. Substanta necesara care lipseste in muschi este o enzima numita miofosforilaza, o enzima este o substanta care ajuta la accelerarea reactiilor chimice din organism. Lipsa acestei enzime poate provoca oboseala si dureri musculare in timpul activitatii fizice. Oamenii au, de obicei, simptome ale acestei afectiuni in jurul varstei de 15 de ani.
In repaus si in timpul activitatii aerobice de intensitate scazuta, muschiul scheletic utilizeaza in primul rand acizii grasi ca sursa de energie, prin procesul de fosforilare oxidativa. Absenta enzimei de glicogen fosforilaza duce la incapacitatea de a utiliza depozitele de glicogen, ducand la o complicatie pentru pacientii cu boala McArdle atunci cand necesita metabolism anaerob.
Simptomele tipice includ oboseala, rigiditate musculara, mialgie si slabiciune, care sunt induse de exercitii fizice si se imbunatatesc cu odihna. In cazurile de durere musculara intensa, se observa crampe. In boala McArdle, pacientii au o capacitate limitata de a utiliza acizi grasi in timpul exercitiilor fizice. Ca urmare, consumul de oxigen scade la 35% din normal si o crestere a frecventei cardiace este observata clinic disproportionat fata de efort.
Bibliografie:
Wolff K, et al. Eczema/Dermatitis. In: Fitzpatrick's Color Atlas and Synopsis of Clinical Dermatology. 8th ed. New York, N.Y.: McGraw-Hill Education; 2017; https://www.accessmedicine.mhmedical.com. Accessed March 22, 2019;
Adams DR, et al. Acute palmoplantar eczema (dyshidrotic eczema). http://www.uptodate.com/contents/search. Accessed March 22, 2019;
Hand and foot dermatitis. Merck Manual Professional Version. https://www.merckmanuals.com/professional/dermatologic-disorders/dermatitis/hand-and-foot-dermatitis. Accessed March 22;