Tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate (ADHD): Cum o recunosti, de ce apare
ADHD (Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie) este o afectiune comuna a copilariei, care poate afecta capacitatea copilului de a se concentra, de a sta linistit si de a-si controla comportamentul. In general, aceasta afectiune se manifesta in copilarie si poate continua si in adolescenta si in varsta adulta. ADHD este o tulburare de dezvoltare neurobiologica care afecteaza atentia, impulsivitatea si/sau hiperactivitatea.
Aceasta poate aparea la copii sau adulti si poate avea un impact semnificativ asupra vietii de zi cu zi. Simptomele ADHD pot include dificultati cu atentia, concentrarea si organizarea, impulsivitatea si hiperactivitatea. Nu toti cei cu ADHD au aceleasi simptome si severitatea lor poate varia. Tratamentul poate include terapie comportamentala, medicamente sau o combinatie a celor doua. Medicamentele pentru ADHD includ stimulante si non-stimulante. Persoanele cu ADHD pot avea dificultati in relatiile interpersonale, la scoala sau la locul de munca. Cu toate acestea, multe persoane cu ADHD sunt foarte talentate si creative.
Cum apare Tulburarea de deficit de atentie si cum se manifesta ADHD la copii
Tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate (ADHD) este o tulburare de neurodezvoltare care are cauze neurobiologice. Desi exista unele ipoteze despre determinarea genetica a acestei tulburari, acest fapt nu este inca clar dovedit, fiind nevoie de cercetari suplimentare pentru a stabili ce anume determina aceasta afectiune.
ADHD poate aparea ca urmare a afectarii creierului copilului in timpul dezvoltarii fetale, la nastere sau dupa nastere dupa producerea unor traumatisme, leziuni, infectii, din cauza lipsei temporare de oxigen sau a altor afectiuni congenitale. Astfel, incidenta ADHD este semnificativ mai crescuta in randul acestor categorii de risc, la care se adauga si categoria copiilor prematuri sau cu greutate foarte mica la nastere. De asemenea, stress-ul, fumatul, consumul de droguri, alcool si medicamente interzise in timpul sarcinii sau alte afectiuni medicale ale mamei in timpul sarcinii pot determina tulburarea ADHD la copil. In acelasi timp, copiii cu un istoric timpuriu de abuz, neglijare si abandon manifesta simptome specifice ADHD, desi in cazul acestora este mult mai probabila existenta unei tulburari de atasament. Simptomele ADHD la copii includ:
Hiperactivitate: copilul poate fi mereu in miscare, se poate agita, se poate ridica in picioare sau merge intr-un mod nelinistit si poate avea dificultati in a sta linistit.
Impulsivitate: copilul poate avea dificultati in a-si controla comportamentul, poate fi neindemanatic si poate sa rupa sau sa distruga obiecte.
Dificultati in concentrare: copilul poate fi usor distras si poate avea dificultati in a-si mentine atentia in timpul activitatilor.
Semne ale ADHDꓽ
Copiii cu ADHD se pot distra usor si au dificultati in a se concentra pe sarcini sau activitati care necesita atentie continua.
Copiii sunt adesea nelinistiti si agitati, pot vorbi prea mult si pot fi in continua miscare.
Copiii pot actiona fara a gandi si pot lua decizii pripite fara a se gandi la consecinte.
Probleme de organizare si planificare: copiii cu ADHD pot avea dificultati in a-si organiza sarcinile si timpul si pot intampina dificultati in indeplinirea sarcinilor sau a terminarii lor la timp.
Dificultati in finalizarea sarcinilor: copiii pot incepe multe proiecte, dar au dificultati in finalizarea lor si pot fi usor distrasi de alte sarcini.
Probleme de memorie: copiii pot avea probleme in a-si aminti detalii importante si in a-si pastra atentia pe sarcini de lunga durata.
Este important sa stiti ca simptomele ADHD pot varia in intensitate si pot sa apara in mai multe aspecte ale vietii persoanei care sufera de aceasta tulburare, inclusiv in relatiile sociale si academice, precum si in activitatile zilnice.
Principalele aspecte care caracterizeaza ADHD sunt hiperactivitatea si neatentia, simptomele incepand inainte de varsta de 12 ani. Aceste manifestari pot fi variate, de la usoare si moderate pana la severe, putand sa continue chiar si pana la maturitate. In ceea ce priveste simptomele caracterizate in functie de sex, baietii prezinta mai multa hiperactivitate decat fetele, insa cele din urma au tendinta de a fi mai putin atente.
Acelasi lucru este valabil si pentru hiperactivitate, deoarece copiii mici sunt activi in mod natural, ei sunt adesea plini de energie mult timp dupa ce parintii lor sunt epuizati. In plus, unii copii au in mod natural un nivel mai ridicat de activitate decat altii. Nu spuneti niciodata ca un copil are ADHD doar pentru ca este diferit de prietenii sau fratii sai. Copiii care au probleme la scoala, insa se inteleg bine cu prietenii si cu familia, nu inseamna ca au ADHD. La fel se intampla si pentru copiii care sunt hiperactivi in mediul de acasa, dar care la scoala nu au probleme si nici in relatiile cu prietenii si colegii.
Diagnostic pentru ADHD
Diagnosticul ADHD se face de obicei in copilarie, dar poate fi diagnosticat si la adolescenti sau adulti. Diagnosticul se bazeaza pe observatiile comportamentale ale copilului, examinarea medicala si teste psihologice. Pentru a fi diagnosticat cu ADHD, copilul trebuie sa aiba simptome persistente si semnificative in cel putin doua domenii ale vietii, cum ar fi scoala, activitatile sociale sau acasa. Un copil nu ar trebui sa fie diagnosticat cu deficit de atentie / tulburare de hiperactivitate, cu exceptia cazului in care simptomele de baza ale ADHD incep devreme in viata (inainte de varsta de 12 ani) si creeaza probleme semnificative acasa si la scoala in mod continuu.
Cum se diagnosticheaza ADHD la copiii mici
Desi semnele de deficit de atentie / tulburare de hiperactivitate pot aparea uneori la prescolari sau chiar copii mai mici, este dificil de diagnosticat tulburarea la copiii foarte mici. Acest lucru se intampla deoarece problemele de dezvoltare, cum ar fi intarzierile de limbaj, pot fi confundate cu deficitul de atentie / tulburarea de hiperactivitate.
Cauze
Cauzele ADHD nu sunt cunoscute in totalitate, dar se crede ca pot fi implicati mai multe factori, inclusiv factori genetici si de mediu. De exemplu, exista o probabilitate mai mare ca un copil sa dezvolte ADHD daca unul dintre parinti sufera de aceasta afectiune. Desi cauza exacta a ADHD este neclara, pe langa factorii mentionati anterior, pot exista si probleme cu sistemul nervos central in momente cheie de dezvoltare.
Factori de risc
Urmatoarele conditii pot spori sansele ca un copil sa fie diagnosticat cu ADHDꓽ
Copilul a fost nascut prematur
Mama a consumat alcool, droguri si tutun in timpul sarcinii
Expunerea la substante toxice din mediu, de exemplu plumbul
Istoric familial de ADHD, de exemplu, daca fratii sau parintii au fost diagnosticati cu deficit de atentie
Teama multor parinti este faptul ca zaharul poate cauza hipeactivitate, insa nu exista dovezi concrete in acest sens.
Tratament pentru ADHD la copii
Tratamentul ADHD poate include o combinatie de medicamente, terapie comportamentala si modificari ale stilului de viata. Medicamentele utilizate pentru tratamentul ADHD includ stimulante, precum si non-stimulante. Terapia comportamentala poate include terapie cognitiv-comportamentala sau terapie de comportament social.
Modificarile stilului de viata, cum ar fi modificarile dietei si exercitiile fizice regulate, pot fi, de asemenea, utile in gestionarea simptomelor ADHD. Aceste tratamente pot ameliora multe dintre simptomele ADHD, dar nu pot vindeca aceasta tulburare. Poate dura insa mai mult timp pentru a determina ce metode de tratament functioneaza cel mai bine pentru copil.
Este important sa recunoastem si sa acceptam persoanele cu ADHD si sa le ajutam sa-si dezvolte abilitatile si sa-si atinga potentialul. Educarea si sensibilizarea publicului sunt importante pentru a spori intelegerea si sprijinul pentru persoanele cu ADHD.
Tulburarile de mers la copii: de ce apar, asocieri cu ADHD
Copiii pot veni pe lume cu deformatii usoare ale pricioarele care, in mod normal, se amelioreaza imediat ce invata sa mearga corect. Alteori insa, problemele se agraveaza odata cu primii pasi ai micutului. Se considera ca mersul specific adultului se dobandeste intre 4 si 7 ani. Pana atunci, copiii pot da emotii parintilor daca nu pasesc asa cum trebuie.
Cea mai frecventa ingrijorare din acest punct de vedere o constituie mersul pe varfuri, numit si mers in equin. Aceasta tulburare apare deseori in primii 2 ani (intre 1-3 ani) si este, de cele mai multe ori, un obicei care nu necesita tratament sau atentie speciala, corectandu-se spoantan. Cu toate acestea, este obligatorie excluderea unor cauze severe, cum ar fi: sechele de picior varus equin, mersul equin spastic, mersul equin din miopatia Duchenne.
Specilistii afirma faptul ca ele mai frecvente tulburari de mers sunt si reprezinta o variatie normala a dezvoltarii, astfel incat acestea tind sa se corecteze spontan, dar un grup mic poate necesita tratament. O problema ortopedica poate fi suspectata atunci cand apare umflarea si/sau inrosirea la fiecare membru inferior, copilul a inceput sa mearga si s-a oprit brusc ori cand acesta are un mers in care se sprijina mai mult pe un membru (mers schiopatat).
Informatii despre tulburarile de mers
BIBLIOGRAFIE:
Sarathy K, Doshi C, Aroojis A; Clinical Examination of Children with Cerebral Palsy. Indian J Orthop. 2019 Jan-Feb53(1);
Hassas Yeganeh M, Rahmani K, Hashemi S, et al; Another Limping Child: An Interesting Diagnosis Journey. Iran J Child Neurol. 2017;
Foster HE, Jandial S; pGALS - paediatric Gait Arms Legs and Spine: a simple examination of the musculoskeletal system. Pediatr Rheumatol Online J. 2013 Nov 1211(1);
Baker KF, Jandial S, Thompson B, et al; Use of structured musculoskeletal examination routines in undergraduate medical education and postgraduate clinical practice - a UK survey. BMC Med Educ. 2016;
Kong M, Jo H, Lee CH, et al; Change of Femoral Anteversion Angle in Children With Intoeing Gait Measured by Three-Dimensional Computed Tomography Reconstruction: One-Year Follow-Up Study. Ann Rehabil Med. 2018;