Farmacia Spring ❯
Blog ❯
ADHD la copii: Ghid complet pentru parinti – de la recunoasterea simptomelor, la strategii de sprijin ❯

ADHD la copii: Ghid complet pentru parinti – de la recunoasterea simptomelor, la strategii de sprijin

Data publicării: 4 mai 2023 Ultima actualizare: 12 iunie 2025

ADHD-ul la copii este mai mult decat o simpla neatentie sau energie in exces. Acesta este o tulburare care afecteaza comportamentul, relatiile si performanta scolara. Pentru parinti, intelegerea acestui diagnostic poate fi primul pas spre un sprijin eficient si echilibrat.

In acest articol, vei descoperi cum sa recunosti semnele timpurii, ce optiuni de tratament exista si cum poti sprijini copilul zi de zi. Continua lectura pentru a obtine informatii esentiale si recomandari clare, adaptate nevoilor reale ale familiei tale.

Ce este ADHD si cum ii afecteaza pe copii?
Recunoasterea simptomelor ADHD la copii
De ce apare ADHD la copii? Cauze si factori de risc
Diagnosticul ADHD la copii: Un proces esential si multidisciplinar
Diagnosticul diferential
Impactul ADHD asupra vietii copilului si a familiei
Strategii de tratament si management al ADHD la copii: O abordare personalizata si multimodala
Educarea continua despre ADHD
ADHD si alte asocieri
Provocari depasite: Cum sa construim un viitor pozitiv pentru copiii cu ADHD
FAQ: Intrebari frecvente despre ADHD la copii

Ce este ADHD si cum ii afecteaza pe copii?

ADHD (Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie) este o afectiune comuna a copilariei, care poate afecta capacitatea copilului de a se concentra, de a sta linistit si de a-si controla comportamentul. In general, aceasta afectiune se manifesta in copilarie si poate continua si in adolescenta si in varsta adulta. ADHD este o tulburare de dezvoltare neurobiologica, care afecteaza atentia, impulsivitatea si/sau hiperactivitatea.

Simptomele ADHD pot influenta modul in care copilul invata, interactioneaza cu ceilalti si se adapteaza in diverse contexte, precum scoala sau familia. Fara sprijin adecvat, aceste dificultati pot duce la probleme emotionale, scaderea increderii in sine si conflicte sociale frecvente.

Recunoasterea simptomelor ADHD la copii

Recunoasterea simptomelor ADHD este esentiala pentru a interveni din timp si a oferi copilului sprijinul de care are nevoie. Manifestarile pot fi diferite, in functie de varsta si tipul de ADHD. Intelegerea acestora ajuta la o evaluare mai corecta a comportamentului copilului.

Prezentari diferite ale ADHD (conform manualelor de diagnostic, ex.: DSM-5)

ADHD se poate manifesta in moduri diferite, iar clasificarea tipurilor ajuta la o intelegere mai clara a comportamentului copilului si la alegerea celor mai potrivite strategii de sprijin.

Conform Manualului de Diagnostic si Statistica al Tulburarilor Mintale, editia a cincea (DSM-5), ADHD se poate manifesta in trei forme principale. Principalele prezentari clinice sunt:

ADHD cu prezentare predominant cu deficit de atentie;
ADHD cu prezentare predominant hiperactiv-impulsiva;
ADHD cu prezentare combinata.

Simptome de inatentie (deficit de atentie) la copii

Simptomele de inatentie la copii pot aparea inca de la varste fragede si pot afecta semnificativ invatarea si comportamentul zilnic. Aceste comportamente nu sunt ocazionale, ci apar frecvent si constant in mai multe contexte.

Printre cele mai comune semne se numara:

neglijenta la detalii si greseli frecvente in teme sau activitati;
dificultati in mentinerea atentiei pe sarcini sau jocuri;
pare ca nu asculta atunci cand i se vorbeste direct;
nu urmeaza instructiuni si nu finalizeaza sarcinile;
probleme in organizarea activitatilor si gestionarea timpului;
evitarea activitatilor care necesita efort mintal sustinut;
pierderea frecventa a obiectelor necesare (caiete, jucarii, creioane);
distragere usoara de stimuli externi, chiar nesemnificativi;
uitarea frecventa a sarcinilor zilnice sau a programului.

Simptome de hiperactivitate la copii

Hiperactivitatea la copii cu ADHD poate fi observata printr-o nevoie continua de miscare si dificultatea de a ramane linistiti, chiar si in situatii care impun calm. Aceste comportamente pot deveni evidente inca de la gradinita sau scoala.

Printre semnele frecvente se numara:

miscatul constant al mainilor si picioarelor sau foiala pe scaun;
incapacitatea de a sta pe scaun pentru perioade lungi;
alergare sau catarare in contexte nepotrivite;
dificultati in a participa la activitati relaxante;
comportament permanent agitat;
tendinta de a vorbi excesiv, fara a astepta randul sau contextul potrivit.

Simptome de impulsivitate la copii

Impulsivitatea la copii cu ADHD se manifesta prin dificultatea de a-si controla reactiile si comportamentele spontane. Aceste actiuni apar brusc, fara a tine cont de reguli, context sau consecinte.

Semnele comune includ:

raspunsuri date inainte de finalizarea intrebarilor;
dificultati in a astepta randul la jocuri sau in conversatii;
intreruperea frecventa a adultilor sau a colegilor;
implicarea neceruta in activitati sau discutii;
actiuni riscante, fara a anticipa pericolele;
dificultati in respectarea regulilor sau a limitelor impuse;
comportamente care pot duce la conflicte sau accidente frecvente.

De ce apare ADHD la copii? Cauze si factori de risc

Intelegerea cauzelor ADHD ajuta la depasirea prejudecatilor si la oferirea unui sprijin real copiilor afectati. Tulburarea nu are o singura cauza, ci rezulta dintr-o combinatie de factori biologici, genetici si de mediu.

Cercetarile recente indica o serie de factori de risc care pot contribui la dezvoltarea ADHD. Acesti factori actioneaza in diverse etape ale dezvoltarii copilului, de la perioada prenatala, pana la copilaria timpurie.

Factori neurobiologici

ADHD este legat de modificari specifice in structura si functionarea creierului, in special in cortexul prefrontal, care este responsabil pentru procese precum atentia, planificarea si autocontrolul. Aceste diferente pot afecta capacitatea copilului de a-si regla atentia si impulsurile in mod eficient.

Pe langa aspectele structurale, chimia creierului joaca un rol crucial in ADHD. Neurotransmitatorii dopamina si norepinefrina sunt implicati in transmiterea semnalelor nervoase care sustin atentia si controlul comportamental. Dezechilibrele in aceste substante chimice pot duce la dificultati in mentinerea concentrarii si la impulsivitate.

Factori genetici

Tulburarea are o componenta ereditara importanta. Copiii care au parinti sau frati cu ADHD au un risc mai mare de a dezvolta la randul lor aceasta afectiune. Studiile genetice au identificat mai multe gene care pot influenta susceptibilitatea la ADHD, confirmand rolul semnificativ al mostenirii genetice.

Factori prenatali si perinatali

Expunerea la substante nocive in timpul sarcinii poate creste riscul de ADHD:

fumatul matern;
consumul de alcool sau droguri;
anumite medicamente fara supraveghere medicala.

Riscurile cresc si in cazul:

nasterii premature;
greutatii mici la nastere;
complicatiilor in timpul sarcinii sau travaliului.

Factori de mediu postnatali

Desi influenta acestor factori este mai greu de cuantificat, unele conditii de mediu pot contribui la manifestarea simptomelor:

expunerea la plumb sau alte toxine in primii ani de viata;
traumatisme cranio-cerebrale semnificative;

Acesti factori nu provoaca direct ADHD. Insa, factorii de mediu pot agrava simptomele deja existente.

Ce NU cauzeaza ADHD (demontarea miturilor frecvente)

Exista multe idei gresite despre cauzele ADHD. Este important sa stii ce nu sta la baza acestei tulburari:

educatia parentala permisiva;
consumul excesiv de zahar;
alergiile alimentare;
vizionarea excesiva de ecrane sau jocuri video.

Desi acesti factori pot influenta temporar comportamentul, ei nu sunt cauze directe ale ADHD. De asemenea, este esential sa facem diferenta intre ADHD si comportamente similare aparute din traume, abuz sau tulburari de atasament.

Diagnosticul ADHD la copii: Un proces esential si multidisciplinar

Un diagnostic corect si timpuriu al ADHD este crucial pentru a putea oferi copilului sprijinul adecvat si a preveni dificultatile ulterioare. Acest proces complex implica colaborarea mai multor specialisti si o evaluare amanuntita a simptomelor si contextului copilului.

Diagnosticul ADHD se face de obicei in copilarie, dar poate fi diagnosticat si la adolescenti sau adulti. Diagnosticul se bazeaza pe observatiile comportamentale ale copilului, examinarea medicala si teste psihologice. Pentru a fi diagnosticat cu ADHD, copilul trebuie sa aiba simptome persistente si semnificative in cel putin doua domenii ale vietii, cum ar fi scoala, activitatile sociale sau acasa.

Specialistii implicati in diagnostic

Medicul specialist in sanatate mintala pediatrica, precum psihiatrii de copii si adolescenti, are un rol central in evaluarea si confirmarea diagnosticului de ADHD. Acesta colaboreaza indeaproape cu neuropediatrii si psihologii clinicieni specializati in evaluarea copiilor.

Aceasta echipa multidisciplinara asigura o analiza completa, integrand informatii din diverse surse si domenii, pentru a obtine o imagine clara asupra functionarii cognitive, emotionale si comportamentale.

Etapele procesului de diagnostic

Procesul incepe cu o anamneza detaliata, ce include istoricul medical si de dezvoltare al copilului, precum si istoricul familial relevant. Sunt realizate interviuri clinice structurate sau semistructurate cu parintii si copilul, adaptate varstei.

Se utilizeaza chestionare si scale standardizate completate de parinti, cadre didactice si uneori chiar de copil. De asemenea, se pot face observatii comportamentale directe si un examen medical general, pentru a exclude alte cauze medicale ale simptomelor. Evaluarea psihologica ajuta la intelegerea functionarii cognitive si emotionale a copilului si la identificarea unor eventuale comorbiditati.

Criterii de diagnostic, conform DSM-5

Diagnosticarea necesita prezenta unui numar specific de simptome de inatentie si/sau hiperactivitate-impulsivitate, cu debut inainte de varsta de 12 ani si persistenta pe cel putin 6 luni. Simptomele trebuie sa se manifeste in cel putin doua contexte diferite (acasa si la scoala).

Este necesar ca simptomele sa interfereze semnificativ cu functiile sociale, scolare sau ocupationale ale copilului si sa nu fie explicate mai bine de o alta tulburare mintala. Aceste criterii ajuta la o diagnosticare precisa si fundamentata.

Nu spuneti niciodata ca un copil are ADHD doar pentru ca este diferit de prietenii sau fratii sai. Copiii care au probleme la scoala, insa se inteleg bine cu prietenii si cu familia, nu inseamna ca au ADHD. La fel se intampla si pentru copiii care sunt hiperactivi in mediul de acasa, dar care la scoala nu au probleme si nici in relatiile cu prietenii si colegii.

Diagnosticul diferential

Este important sa se excluda alte conditii care pot imita simptomele ADHD, cum ar fi:

tulburarile de anxietate;
depresia;
tulburarile de invatare;
tulburarile de spectru autist;
tulburari de auz sau de vedere;
efectele secundare ale unor medicamente.

Diagnosticarea poate fi provocatoare, mai ales la copiii foarte mici (prescolari), unde simptomele sunt mai greu de diferentiat. De aceea, evaluarea atenta si monitorizarea pe termen lung sunt esentiale pentru confirmarea diagnosticului.

Impactul ADHD asupra vietii copilului si a familiei

ADHD afecteaza profund multiple aspecte ale vietii copilului si influenteaza semnificativ intreaga familie. Intelegerea acestora ajuta la oferirea unui sprijin adecvat si la construirea unor strategii eficiente de gestionare. Este indicat sa luam in calcul atat dificultatile personale ale copilului, cat si efectele secundare care apar in dinamica familiala si sociala, pentru a aborda tulburarea intr-un mod complet si empatic.

Dificultati scolare

Copiii cu ADHD intampina frecvent probleme de concentrare in timpul orelor, ceea ce afecteaza invatarea si performanta scolara. Au dificultati in organizarea si finalizarea temelor, rezultatele fiind adesea sub potentialul lor real. Relatiile tensionate cu cadrele didactice pot aparea din cauza neintelegerii simptomelor, iar lipsa suportului adecvat poate agrava aceste dificultati scolare.

Relatii sociale si interpersonale

Copiii cu ADHD pot avea dificultati in stabilirea si mentinerea prieteniilor, fiind uneori neintelesi de colegi. Impulsivitatea si nerespectarea regulilor sociale pot duce la conflicte frecvente si respingere sociala. Aceste dificultati afecteaza increderea in sine si pot crea un sentiment de izolare, ceea ce ingreuneaza integrarea in grupuri sociale si participarea la activitati recreative.

Functionare emotionala

ADHD poate genera o stare emotionala instabila, cu niveluri crescute de frustrare si iritabilitate. Copiii afectati au o stima de sine scazuta si sunt sensibili la critici, ceea ce poate afecta dezvoltarea lor emotionala. Exista un risc crescut de aparitie a tulburarilor de anxietate sau depresie secundare, cauzate de dificultatile intalnite atat in scoala, cat si in viata sociala.

Dinamica familiala

Familia resimte adesea un nivel crescut de stres din cauza dificultatilor de gestionare a comportamentului copilului cu ADHD. Acest lucru poate crea tensiuni in relatiile dintre parinti si frati, generand un climat familial dificil.

Riscuri asociate

Daca ADHD nu este gestionat corespunzator, copilul se poate confrunta cu performante scolare slabe si risc crescut de abandon scolar. Integrarea sociala dificila poate conduce la comportamente de risc pe parcursul adolescentei.

Comorbiditati frecvente

ADHD este adesea insotit de alte tulburari, cum ar fi:

dislexia: afecteaza recunoasterea cuvintelor si intelegerea textului;
disgrafia: implica probleme semnificative in scrierea de mana;
discalculia: dificultate in intelegerea si manipularea conceptelor matematice;
sindromul Tourette;
anxietatea;
depresia.

Afla ce este anxietatea si cum se manifesta in viata de zi cu zi. Descopera metode eficiente de gestionare si sprijin specializat pentru a face fata acestei stari.

Strategii de tratament si management al ADHD la copii: O abordare personalizata si multimodala

Managementul ADHD la copii necesita un plan de tratament personalizat, care sa implice specialisti, parinti si cadre didactice, pentru a raspunde nevoilor individuale ale copilului. Abordarea combina mai multe metode, pentru a sprijini dezvoltarea globala si bunastarea acestuia.

Terapii comportamentale si psihoterapie

Terapiile comportamentale, precum antrenamentul parental (PMT) si terapia cognitiv-comportamentala (CBT), sunt esentiale in special la copiii mici. Acestea ajuta la gestionarea comportamentelor dificile si la dezvoltarea abilitatilor de organizare, autocontrol si reglare emotionala.

Descopera cum terapia cognitiv-comportamentala poate ajuta copilul tau sa isi gestioneze mai bine emotiile si comportamentul. Afla mai multe despre beneficiile acestei terapii si cum poate fi integrata in planul de tratament.

Interventii si suport in mediul scolar

Colaborarea intre parinti, profesori si specialisti este esentiala pentru a adapta mediul educational la nevoile copilului. Prin planuri personalizate si ajustari simple, precum locuri cu putine distrageri si pauze scurte pentru miscare, se poate imbunatati semnificativ concentrarea si invatarea.

Tratamentul medicamentos

Medicatia este recomandata in formele moderate si severe de ADHD, care nu raspund suficient la interventiile comportamentale. Aceasta poate include stimulente (metilfenidat) sau non-stimulente (atomoxetina), care ajuta la reducerea simptomelor si la sustinerea functionarii zilnice.

Descopera ce medicamente pot ajuta la reducerea anxietatii si oboselii, sprijinind echilibrul emotional si energia zilnica. Informeaza-te despre optiunile disponibile si consulta un specialist pentru recomandari personalizate!

Modificari ale stilului de viata si strategii complementare

O rutina zilnica predictibila si un stil de viata echilibrat pot sprijini semnificativ copiii cu ADHD. Alimentatia sanatoasa, miscarea regulata, somnul odihnitor si limitarea timpului petrecut in fata ecranelor sustin atentia si reglarea emotionala.

Rolul parintilor si al cadrelor didactice in sprijinirea copilului cu ADHD

Parintii si cadrele didactice contribuie la succesul interventiilor pentru ADHD. Un mediu stabil, cu reguli clare, sprijin emotional si comunicare constanta ajuta copilul sa-si dezvolte abilitatile si sa faca progrese reale.

Educarea continua despre ADHD

Educarea continua despre ADHD este esentiala pentru ca parintii si adultii implicati in viata copilului sa inteleaga ca dificultatile sale nu sunt un act de vointa, ci rezultatul unei functionari diferite a creierului. Acceptarea neconditionata a copilului, comunicarea deschisa si incurajarea constanta creeaza un mediu sigur si sustinator, in care copilul se poate dezvolta armonios. Stabilirea unor asteptari realiste, adaptate capacitatilor reale, ajuta la reducerea frustrarilor de ambele parti si contribuie la o relatie mai echilibrata.

In paralel, este important ca parintii sa identifice si sa cultive punctele forte si talentele copilului, oferindu-i sansa sa-si construiasca o imagine pozitiva despre sine. Advocacy-ul, adica sustinerea drepturilor si nevoilor copilului in scoala sau in alte contexte, devine un pas esential pentru integrarea si succesul sau. Rabdarea, consecventa si iubirea sunt ingrediente esentiale in acest proces, la fel ca si grija fata de propria stare emotionala a parintelui. Managementul stresului si cautarea de sprijin sunt vitale pentru a putea oferi copilului sustinerea de care are nevoie pe termen lung.

ADHD si alte asocieri

ADHD nu se manifesta izolat si poate coexista cu alte dificultati, inclusiv in sfera dezvoltarii motorii. Unii copii pot avea intarzieri sau particularitati in coordonare, motricitate fina sau echilibru, care pot influenta modul in care se deplaseaza sau isi controleaza miscarile.

Desi se poate observa uneori un mers atipic, cum ar fi mersul pe varfuri, acesta nu este un simptom definitoriu al ADHD. Nu exista o legatura cauzala directa si clara intre ADHD si tulburari de mers, precum mersul equin idiopatic, iar aceste manifestari necesita evaluare separata de catre un ortoped sau neurolog pediatru.

Afla cum sa recunosti si sa gestionezi tulburarile de mers la copii, pentru a asigura o dezvoltare sanatoasa si echilibrata. Consulta un specialist pentru evaluare si recomandari personalizate.

Provocari depasite: Cum sa construim un viitor pozitiv pentru copiii cu ADHD

ADHD este o tulburare complexa, dar care poate fi gestionata cu succes printr-o abordare adaptata si constanta. Cu diagnostic corect, interventie timpurie si sprijin personalizat, copiii cu ADHD pot invata sa isi controleze simptomele si sa se dezvolte armonios.

Progresul este posibil atunci cand parintii cauta ajutor specializat si se implica activ in procesul terapeutic. O retea de suport stabila, formata din familie, specialisti si alte familii aflate in situatii similare, poate face o diferenta semnificativa.

FAQ: Intrebari frecvente despre ADHD la copii

In cele ce urmeaza, iata o serie de raspunsuri clare la cele mai frecvente intrebari despre ADHD la copii, pentru a te ajuta sa intelegi mai bine aceasta tulburare. Informatiile oferite te pot ghida in identificarea simptomelor si alegerea celor mai potrivite solutii pentru copilul tau.

ADHD este o afectiune medicala reala sau copilul meu este doar „neastamparat” sau „lenes”?

ADHD este o afectiune neurobiologica recunoscuta medical, nu o problema de disciplina sau vointa. Comportamentele pot parea neastamparate, dar au la baza dificultati reale de autoreglare.

Care este diferenta principala dintre un copil pur si simplu energic/neatent si un copil cu ADHD?

Toti copiii pot fi agitati sau visatori uneori, dar la cei cu ADHD aceste comportamente sunt persistente. Apar in mai multe contexte si afecteaza semnificativ viata de zi cu zi.

Fetele pot avea ADHD? Simptomele se manifesta diferit la fete comparativ cu baietii?

Da, fetele pot avea ADHD, dar simptomele sunt adesea mai subtile, axate pe neatentie si visare, ceea ce duce frecvent la subdiagnosticare. La baieti, predomina hiperactivitatea si impulsivitatea.

La ce varsta pot fi observate primele semne de ADHD la un copil?

Primele semne pot aparea inainte de varsta de 7 ani, uneori chiar din perioada prescolara. Este importanta monitorizarea comportamentului in diferite situatii si discutia cu un specialist daca apar ingrijorari.

Consumul de zahar sau timpul excesiv petrecut in fata ecranelor poate cauza ADHD la copii?

Acestea nu cauzeaza ADHD, dar pot agrava unele simptome deja existente. ADHD are o baza genetica si neurobiologica, insa un stil de viata dezechilibrat poate influenta negativ comportamentul.

Daca unul dintre parinti sau un frate are ADHD, inseamna automat ca si copilul meu va avea?

Exista o componenta genetica semnificativa, dar nu inseamna ca toti copiii din familie vor avea ADHD. Este importanta monitorizarea si evaluarea individuala a fiecarui copil.

Cine este specialistul potrivit pentru a diagnostica ADHD la copilul meu si unde ar trebui sa merg?

Diagnosticul este pus de obicei de catre un medic psihiatru de copii si adolescenti, un psiholog clinician sau un neurolog pediatru. Evaluarea se face in clinici de psihiatrie pediatrica, centre de dezvoltare sau cabinete private.

Tratamentul medicamentos pentru ADHD este singura optiune? Este sigur pe termen lung pentru copii?

Medicamentatia este doar o componenta a tratamentului si se recomanda in forme moderate sau severe. Cand este prescrisa si monitorizata corect, poate fi sigura si eficienta pe termen lung.

Ce tip de terapie este cel mai eficient pentru un copil cu ADHD?

Terapiile comportamentale si interventiile parentale sunt esentiale, mai ales la varste mici. In unele cazuri, terapia cognitiv-comportamentala si programele de antrenament al abilitatilor sociale aduc beneficii suplimentare.

Care sunt regulile pentru copii cu ADHD?

Regulile pentru copii cu ADHD trebuie sa fie clare, simple si consecvente, ajutand la crearea unui mediu structurat, care reduce confuzia si comportamentele impulsive. Este important ca aceste reguli sa fie explicate pe intelesul copilului si insotite de recompense pozitive pentru respectarea lor, astfel sustinand autocontrolul si disciplina intr-un mod prietenos.

Care sunt semnele ADHD la copil de 2 ani?

Semne ADHD la un copil de 2 ani pot include dificultati in a ramane atent pentru perioade scurte, agitatie excesiva, impulsivitate si dificultati in urmarea instructiunilor simple. Totusi, aceste simptome trebuie interpretate cu grija, deoarece la aceasta varsta comportamentele pot varia mult si diagnosticul nu este usor de stabilit fara o evaluare de specialitate.

Care este tratamentul pentru deficitul de atentie la copii?

Tratamentul pentru deficit de atentie copii implica, de regula, o combinatie intre terapii comportamentale si, in unele cazuri, medicatie, adaptata nevoilor specifice ale copilului. Interventiile includ tehnici de gestionare a timpului, dezvoltarea abilitatilor de organizare si sprijin continuu din partea familiei si scolii.

Care sunt simptomele ADHD la copii de 5 ani?

Simptome ADHD copii 5 ani pot include dificultati in concentrare, hiperactivitate, impulsivitate si probleme in a respecta regulile sau a astepta randul. Aceste manifestari afecteaza adesea performanta scolara si relatiile sociale, de aceea este importanta o evaluare si interventie timpurie.

Care este tratamentul pentru copilul hiperactiv?

Tratamentul pentru copilul hiperactiv combina adesea terapii comportamentale, consiliere psihologica si, daca este necesar, medicatie prescrisa de specialist. Suportul familiei si al scolii joaca un rol esential in implementarea unui plan adaptat, care sa ajute la reducerea simptomelor si imbunatatirea functionarii zilnice.

ADHD la copii este o provocare complexa, dar cu informare corecta si sprijin adecvat, copiii pot duce o viata echilibrata si plina de realizari. Cautarea ajutorului specializat si implicarea familiei reprezinta pasi esentiali spre succes si dezvoltare armonioasa.

Sursa foto: Shutterstock.com

Bibliografie:

www.psychiatry.org, https://www.psychiatry.org/patients-families/adhd/what-is-adhd, accesat la data 27.05.2025;
www.my.clevelandclinic.org, https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/4784-attention-deficithyperactivity-disorder-adhd, accesat la data 27.05.2025;
www.mayoclinic.org, https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/adult-adhd/symptoms-causes/syc-20350878, accesat la data 27.05.2025;
www.nhs.uk, https://www.nhs.uk/conditions/adhd-children-teenagers, accesat la data 27.05.2025.

de Alexandra Nelepcu , Farmacist Diriginte

Articole similare

Util: Ce trebuie sa stii despre expunerea la Soare a copiilor

Bebelusii cu varsta mai mica de 6 luni trebuie tinuti departe de lumina directa a soarelui. Pielea lor contine prea putina melanina, care este pigmentul care da culoarea pielii, parului si ochilor si ofera o anumita protectie impotriva soarelui. Cum alegem produsele dermatocosmetice cu factor de protectie pentru copii si ce trebuie sa evitam atunci cand expunem copiii la Soare afla din urmatorul material.

29 aprilie 2025

Edited 9 iunie 2026

citește articolul

Demineralizarea dintilor la copii: cauze si solutii de tratament

Un articol despre dentitia la copii, despre importanta igienei orale inca de la primele luni, despre fenomenul de eruptie dentara si cum poate fi el ameliorat cu produsele potrivite. Primele probleme la copii pot aparea inca din timpul perioadei de eruptie dentara cand primii dinti strapung gingia bebelusului. E primul semn cand copilul simte disconfort si durere si e timpul ca parintii sa foloseasca periuta de masaj dentar pentru gingiile celor mici. Sa nu uitam ca pentru un bebelus, patrunderea unui dinte tare, ascutit in gingiuta lui moale, umflata poate fi foarte suparatoare.

29 august 2024

Edited 25 noiembrie 2025

citește articolul

Rolul acizilor grasi polinesaturati in alimentatia copiilor

Corpul nostru poate folosi proteine pentru a genera energie, dar carbohidratii si grasimile nu pot fi transformate in proteine. De aceea, in special la copii, cantitatea si compozitia proteinelor - aminoacizii care stau la baza - sunt de cea mai mare importanta pentru dezvoltarea corecta si sanatoasa iar acizii grasi polinesaturati sunt esentiali pentru sistemul lor digestiv.

19 august 2025

Edited 19 august 2025

citește articolul