Dr. Olga Ciobanu: Ce este microbiota intestinala si de ce trebuie protejata

Intestinul uman este mai mult decat un organ folosit in digestie. De el sunt legate o multime de sinapse si legaturi si orice dereglare metabolica in aceasta zona determina aparitia unor boli in diferite zone ale corpului. Mai mult decat atat, tulburarile digestive care apar in aceasta regiune pot periclita si microbiota intestinala. De exemplu, Helicobacter pylori este o bacterie gram-negativa care traieste in mucoasa stomacului uman si in intestinul subtire. Este una dintre cele mai comune infectii bacteriene la nivel mondial si este asociata cu diferite afectiuni gastrice, cum ar fi ulcerul gastric si duodenal, gastrita cronica si chiar cancerul gastric. Helicobacter pylori poate supravietui intr-un mediu acid, cum este cel din stomac, datorita capacitatii sale de a secreta enzima ureaza. Aceasta enzima transforma ureea prezenta in stomac in bicarbonat, neutralizand astfel aciditatea si creand un mediu favorabil pentru bacterie.

Modul exact de transmitere al H. pylori nu este pe deplin inteles, dar se crede ca se intampla prin intermediul apei sau alimentelor contaminate, precum si prin contactul direct de la o persoana infectata la alta. Majoritatea persoanelor infectate cu H. pylori nu prezinta simptome, dar in unele cazuri, bacteriile pot provoca inflamatie a mucoasei stomacului si duodenului, ceea ce duce la aparitia simptomelor gastritei sau a ulcerului gastric.

Actiunea probioticelor, importanta lor in procesele digestive si in activarea metabolismului

Ca sa putem numi un microb un probiotic acesta trebuie sa aiba mai multe caracteristici printre care se numara si: sa poata fi izolat dintr-un om, sa supravietuiasca in intestine dupa ingestie, sa fie benefic pentru organism si sa fie sigur pentru consum. Mare parte din probiotice traiesc in intestine, in intestinul gros, insa mai avem astfel de microbi speciali in cavitatea bucala, vagin, la femei, tractul urinar, la nivelul pielii, la nivelul plamanilor.

Tot timpul aceste probiotice vor incerca sa mentina echilibrul in organism. Bacteriile bune controleaza si inflamatia si ajuta sistemul imunitar, ajuta la digestie, sunt implicate in procesul de aparitie a vitaminelor, previn intrarea bacteriilor rele in sange, ajuta la absorbtia medicamentelor luate. Nu este nevoie neaparat de suplimente ca sa ai probiotice. O dieta echilibrata te va ajuta sa ai suficient de multe si sa isi faca treaba in permanenta. Pe langa iaurt, lapte fermentat, poti sa cresti numarul de probiotice din organism si cu ajutorul ceaiului fermentat, cu ajutor kefirului, dar si cu ajutorul unor alimente care au pe etichete specificat culturi active, vii.

E important de retinut insa ca probioticele nu vor putea sa se ocupe singure de sistemul digestiv si de sanatatea ta. Trebuie sa fie ajutate prin dieta pe care o adopti, prin atentia pe care o ai la medicamentele luate si la tot ce faci zi de zi, prin igiena mai buna si prin tratarea afectiunilor ce pot influenta microbiomul. De fiecare data cand luam decizii legate de alimentatie si nu tinem cont de ce mancam trebuie sa ne gandim si la bacteriile bune si la probiotice si sa incercam sa aducem in farfurie doar ingrediente si alimente care ne vor ajuta cu adevarat sa ne protejam de infectii si sa avem sistemul digestiv in perfecta stare de functionare.

Ce trebuie sa stii despre intestin?

Intestinul reprezinta un organ complex cu multiple functii vital importante pentru sanatatea noastra. Oamenii de stiinta sunt intr-o continua cercetare a acestui organ si dintre cele mai interesante descoperiri ne fac sa privim altfel intestinul despre care se stie ca:

1.    Dupa compozitia bacteriana a intestinelor noastre, se poate determina varsta, tipul constititutional, regiunea in care locuim;
2.    95% din hormonul fericirii (serotonina) se formeaza in celulele intestinale;
3.    Exista bacterii intestinale care atenueaza sentimentul de frica si instinctul de autoconservare;
4.    Aproximativ 80% din imunitatea noastra este localizata in intestin;
5.    Greutatea microflorei care vietuieste in intestinele noastre constituie 3-4 kg! Trilioane din aceste fiinte vii se hranesc, se inmultesc, se misca, ca sa ne asigure o buna functionare a cestuia si a intregului organism;
6.    Daca am indrepta si netezi toate pliurile si vilozitatile intestinului uman am obtine o suprafata egala unui teren de fotbal, deci nu e de mirare de ce tratamentul unor afectiuni sau tulburari de microbiocenoza dureaza luni, nu zile;
7.    In intestinul nostru se sintetizeaza aproximativ 20 de hormoni; 
8.    Intestinul este capabil sa trimita semnale in zona creierului responsabila pentru formarea emotiilor negative. Intestinul este al doilea creier responsabil de intuitie.

Pe scurt, legatura dintre creier si intestin este una foarte stransa si interdependenta. Nervul vag face legatura principala intre creier si intestin, transmitand impulsuri nervoase in ambele directii. Pe langa aceasta, intestinul are propriul sau sistem nervos, sistemul nervos enteric, sau „al doilea creier”. Este format dintr-un numar mare de neuroni si celule auxiliare, care produce cateva zeci de neurotransmitatori. Microbiota intestinala are un rol decisiv in reglarea bidirectionala a axei intestin-creier. Totodata microbiota este responsabila de:

•    Digestie;
•    Absorbtia substantelor nutritive;
•    Producerea unor vitamine (Vitamina K si B12);
•    Buna functionare a sistemului imunitar;
•    Stimularea motilitatii intestinale, care asigura tranzitul; 
•    Reducerea disconfortului si balonarii;
•    Prevenirea proceselor inflamatorii intestinale.

Intestinul ne controleaza emotiile, iar alimentatia nesanatoasa poate provoca anxietate si nevroza. Studiile au aratat ca unele microorganisme din intestin sunt capabile sa produca neurotransmitatorul acid gamma-aminobutiric (GABA), acetilcolina, histamina, melatonina. Acestea intra in fluxul sanguin si ajung in creier, influentand starea psihica, somnul, pofta de mancare si cognitia.

Legatura dintre depresia indusa de stres si microbiomul intestinal este foarte stransa si reprezinta un subiect de mare interes pentru oamenii de stiinta.  O echipa condusa de cercetatorii de la Johns Hopkins a identificat o anumita celula imunitara intestinala ce are impact asupra microbiomului intestinal, care, la randul sau, poate afecta functiile cerebrale legate de tulburarile induse de stres, cum ar fi depresia. 

In concluzie, pentru buna functionare a Sistemului Nervos  Central si Enteric este esential de a elimina sau reduce stresul, de-a normaliza flora intestinala, de-a ameliora tranzitul intestinal.
Pentru o buna functionare a tubului digestiv, vine in ajutor Obegrass, un supliment alimentar cu un continut optim de fibre (Fructooligozaharide), Chitosan, Resveratrol si Vitamina C.

1. 

   Obegrass, 30 plicuri

   Rating:

   95%

   4 Review-uri

   57,90  RON

   Indisponibil

   Adaugati la Lista de Dorinte Adaugati pentru comparare

Fructooligozaharidele din compozitia Obegrass:

Reprezinta un mediu nutritiv prebiotic ce contribuie la o buna dezvoltare  si refacere a florei intestinale;
Nu se absorb din lumenul tubului digestiv si ajuta la reglarea tranzitului intestinal;
Previn aparitia si dezvoltarea proceselor de putrefactie si balonare;
Contribuie la absortia nutrientilor, vitaminelor si mineralelor;
Ajuta la mentinerea statusului imunitar.

Chitosan reprezinta o fibra dietetica de origine marina care nu poate fi absorbita si digerata cu proprietati de a incorpora in structura sa lipidele din continutul digestiv si de a le elimina prin excretie. Resveratrolul si Vitamina C, componente Obegrass contribuie la neutralizarea radicalilor liberi. Vitamina C stabilizeaza molecula insolubila de chitosan dupa inglobarea grasimilor.

Obegrass este suplimentul alimentar ce contribuie la cresterea imunitatii intestinale, eliminarea rapida a toxinelor si mentinerea unei flore microbiene intestinale echilibrate.
Obegrass mod de utilizare: Se dizolva continutul unui pliculet intr-un pahar cu apa si se administreaza inaintea meselor de pranz si de seara. Acesta este un supliment alimentar. A se citi prospectul inainte de consum.

Curiozitati despre sistemul digestiv si functionarea acestuia

Primul contact cu alimentele au loc in cavitatea bucala si ulterior prin faringe, esofag ajung in stomac. Limba are rol in masticatie, deglutitie/inghitire, la adulti si la copiii care trec pe mancare diversificata. Faringele reprezinta locul unde se incruciseaza calea digestiva cu calea respiratorie. Realizeaza legatura intre fosele nazale si laringe, precum si intre cavitatea bucala si esofag. Musculatura faringelui are rol important in deglutitie.

Pe langa dantura si limba, in cavitatea bucala avem si uvula sau omusorul, un separator cheie in procesul de alimentatie. Vorbim practic de un apendice musculos suspendat de marginea posterioara a valului palatin, n fundul cavitatii bucale. Are o lungime de 10 pana la 15 milimetri, se poate misca si contracta, jucand un rol esential in deglutitie si in emiterea sunetelor. In plus, atunci cand vrem sa ne provocam stari de voma (regurgitatie) daca am inghitit ceva otravit sau nepotrivit care ne poate declansa un soc anafilactic, daca il excitam putem sa rezolvam problema rapid.

Esofagul strabate cutia toracica si muschiul diafragmei, deschizându-se in stomac prin orificiul cardia. In plus, mucoasa esofagului are cute care-i permit dilatarea in timpul trecerii bolului alimentar, iar musculatura faringelui si esofagului, dublu stratificata, participa la inghitirea hranei. Stomacul , segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv, situat in stanga cavitatii abdominale, sub muschiul diafragmei are forma literei „J” si prezinta doua fete (anterioara si posterioara). Odata ce alimentele ajung aici, ele sunt transformate de catre sucul gastric.

Altfel spus, mucoasa gastrica/stomacala prezinta o serie de cute care ii maresc suprafata si are numeroase orificii prin care se deschid glandele gastrice care secretă sucul gastric și un mucus abundent care o protejeaza. Stomacul este responsabil cu operatiunea de secretie de sucuri gastrice care descompun alimentele si incep digestia proteinelor. In stomac are loc si sterilizarea partiala a alimentelor, adica se distrug germenii infectiosi sub actiunea unor enzime si a acidului clorhidric.

Putini stiu de exemplu ca pe durata a 24 de ore stomacul din corpul uman poate secreta si 2 l de lichid gastric. Sucurile gastrice secretate in stomac contin apa, mucus, acid clorhidric, ioni si enzime. Muschii efectueaza o miscare de agitare a stomacului din 20 in 20 de secunde pentru a lichefia mancarea, iar tot compostul ajunge in intestinul subtire sub denumirea de chim gastric. Stomacul poate stoca pana la un litru de alimente.

Altfel spus, cu cat mananci mai repede si amesteci alimentele, cu atat mai mult va sta mancarea in stomac pana sa fie digerata. Este vorba de maximum jumatate de ora in cazul fructelor consumate pe nemancate, pana la 4 ore in cazul alimentelor ce contin proteine si pana la 10 ore in cazul unor combinatii de multe alimente greu digerabile sau hrana hiper procesata precum junk-food. Substantele nutritive din alimente sunt digerate intr-o anumita ordine si cu viteze diferite, in locuri diferite din tractul digestiv. De exemplu, digestia amidonului – si a glucidelor in general – incepe in gura, cea a proteinelor incepe in stomac, dar se continua in intestinul subtire si in cel gros.

In plus, stomacul secreta si doi hormoni care regleaza pofta de mancare si satietatea. Atunci cand stomacul este gol, el secreta grelin care ii spune creierului ca iti este foame. Hormonul leptin ii transmite in schimb creierului ca te-ai saturat. Problema este ca mesajul de satietate este perceput la 10-20 de minute din momentul in care a fost transmis. Daca mananci repede, in acele minute vei apuca sa consumi mai multa mancare decat ai fi avut nevoie. De aceea este indicat sa mananci incet, sa simti cu adevarat gustul mancarii si sa fii atent la senzatiile care vin din stomac.

Bibliografie:

1. Gibson GR, Roberfroid MB. Dietary modulation of the human colonic microbiota: introducing the concept of prebiotics;
2. Reid G, Sanders M, Gaskins H. New scientific paradigms for probiotics and prebiotics. J Clin 2003;
3. Gibson GR, Probert HM, Van Loo J, Rastall RA, Roberfroid MB. Dietary modulation of the human colonic 2004;
4. Pineiro M, Asp N-G, Reid G, Macfarlane S, Morelli L, Brunser O, Tuohy K. FAO technical meeting on prebiotics;
5. Gibson GR, Scott KP, Rastall RA, Tuohy KM, Hotchkiss A, Dubert-Ferrandon A, Gareau M, Murphy EF, Saulnier D, Loh G, et al.Dietary prebiotics: current status and new definition. Food Sci Technol Bull Funct Foods 2010;
6. Bindels LB, Delzenne NM, Cani PD, Walter J. Towards a more comprehensive concept for prebiotics. Nat Rev Gastroenterol Hepatol 2015;