Siringomielie: De ce apare boala, cum recunosti simptomele, preventie si metode de tratament
Siringomielia este o afectiune neurologica in care se formeaza un chist plin de lichid numit syrinx, in maduva spinarii. Sirinxul poate deveni suficient de mare pentru a deteriora maduva spinarii si pentru a comprima si rani fibrele nervoase care transporta informatii catre si de la creier catre corp. In cadrul acestei patologii, lichidul apos cunoscut sub numele de lichid cefalorahidian, care inconjoara si protejeaza creierul si maduva spinarii, se construieste in tesutul maduvei spinarii, extinde canalul central, si apoi formeaza un syrinx.
Terminologia folosita in literatura medicala pentru a descrie siringomielia poate fi confuza. Siringomielia este adesea asociata cu o anomalie a jonctiunii craniovertebrale, de obicei o malformatie Chiari (tipuri I si II), iar aceste cazuri pot fi denumite siringomielii congenitale. Siringomielia secundara se refera la cazuri care au o cauza cunoscuta. Termenul de siringomielie primara a fost utilizat pentru a se referi la acele cazuri ale caror cauze nu au fost cunoscute sau pentru cazuri care apar din cauza unor cauze cunoscute specifice care afecteaza maduva spinarii. Siringomielia posttraumatica se refera la cazurile care rezulta din traumatisme la maduva spinarii.
Cauze ale siringomieliei
Siringomielia poate avea mai multe cauze posibile, dar majoritatea cazurilor sunt asociate cu malformatia Chiari. Patologia poate fi, de asemenea, cauzata de leziuni ale maduvei spinarii, tumori ale maduvei spinarii si daune cauzate de inflamatii in jurul maduvei spinarii. In unele cazuri, cauza nu este cunoscuta (idiopatica). Motivul exact, care sta la baza formarii unui syrinx nu este cunoscut. Majoritatea teoriilor implica obstructia sau perturbarea fluxului de lichid cefalorahidian ca fiind cea mai frecventa cauza.
O varietate de afectiuni care blocheaza sau afecteaza fluxul normal de lichid cefalorahidian au fost asociate cu siringomielia. Starea cel mai frecvent asociata cu siringomielia este malformatia Chiari, un grup de anomalii complexe ale creierului care afecteaza zona din partea inferioara a craniului, unde creierul si maduva spinarii se conecteaza (jonctiune craniovertebrala).
Siringomielia se poate dezvolta si in urma leziunilor maduvei spinarii. Aceste cazuri sunt uneori denumite siringomielii posttraumatice. Dezvoltarea siringomieliei posttraumatice poate aparea la multi ani dupa leziunea traumatica initiala. Conditiile suplimentare care sunt asociate cu afectiunea includ anumite tumori ale maduvei spinarii, meningita, inflamatia membranei arahnoide, una dintre membranele care inconjoara si protejeaza maduva spinarii.
Disrafismul spinal care se caracterizeaza prin malformatii ale canalului spinal si continutul acestuia, poate fi, de asemenea, asociat cu siringomielia. Disrafismul spinal este adesea asociat cu o maduva a coloanei vertebrale. La unii indivizi, siringomielia se poate dezvolta fara nicio cauza cunoscuta.
Siringomielia congenitala este cauzata cel mai adesea de o malformatie Chiari si de o chist rezultatt, de obicei in regiunea cervicala a coloanei vertebrale. Simptomele incep de obicei intre 25 si 40 de ani. Persoanele pot avea, de asemenea, hidrocefalie, o acumulare de exces de lichid cefalorahidian in creier, impreuna cu cavitati conectate mai mari decat cele normale numite ventricule. Incordarea sau tusea poate creste presiunea in interiorul capului si creierului, determinand aparitia durerilor de cap si chiar pierderea cunostintei. Siringomielia dobandita poate fi cauzata de:
Leziuni ale maduvei spinarii
Meningita
Arahnoidita
Sindromul maduvei legate (o afectiune prezenta la nastere care determina ca maduva spinarii sa se ataseze anormal de tesuturile coloanei vertebrale inferioare)
Tumori ale maduvei spinarii
Simptomele de deteriorare a maduvei spinarii variaza in functie de indivizi, in functie de locul in care se formeaza syrinxul, cat de mare este si cat este de extinsa. Simptomele se dezvolta lent in timp, se agraveaza de-a lungul mai multor ani si pot aparea pe una sau ambele parti ale corpului. Simptomele pot include:
Durere (potential cronica)
Slabiciune progresiva a bratelor si picioarelor
Rigiditate in spate, umeri, gat, brate sau picioare
Dureri de cap
Pierderea sensibilitatii la durere sau la cald si rece, in special la maini
Amorteala sau furnicaturi
Pierderea echilibrului
Pierderea controlului intestinului si vezicii urinare
Probleme cu functia sexuala
Curbura coloanei vertebrale (scolioza) poate fi singurul simptom la copii
Simptomele specifice si severitatea siringomieliei pot varia foarte mult de la o persoana la alta. Este posibil ca unii indivizi sa nu aiba simptome vizibile (asimptomatice), in timp ce altii pot avea o varietate de simptome care pot progresa atat de mult incat sa provoace un handicap semnificativ. Siringomielia este de obicei progresiva lent, dar poate aparea debut rapid. Simptomele obisnuite includ durerea la gat si umeri. Durerea poate afecta, de asemenea, bratele si mainile si poate fi descrisa ca o senzatie de arsura, furnicaturi sau strapungere. Unii indivizi afectati au, de asemenea, amorteala. De asemenea, se poate dezvolta slabiciunea si irosirea musculara, in special a mainilor, bratelor si, eventual, a umerilor. Portiunile superioare (cervicale si toracice) ale maduvei spinarii sunt adesea afectate.
Pacientii pot observa mai intai o pierdere de senzatie in fata schimbarilor de temperatura si in fata durerii, in degete, maini, brate si piept. O pierdere a acestor senzatii se poate raspandi pe umeri si pe spate. Persoanele afectate pot dezvolta, de asemenea, durere si rigiditate (spasticitate) la nivelul picioarelor si miscari necoordonate (ataxie), fiindu-le afectata in cele din urma capacitatea de a merge. In cazuri severe, poate aparea paralizia bratelor sau picioarelor. Unii indivizi pot dezvolta contractii musculare.
Se pot dezvolta anomalii scheletice, inclusiv curbura anormala laterala a coloanei vertebrale (scolioza ). La unii copii, scolioza poate fi singurul simptom. Unii indivizi pot dezvolta articulatii Charcot, caz in care care are loc o degenerare cronica si progresiva a articulatiei. Unele persoane afectate dezvolta simptome asociate cu deteriorarea sistemului nervos autonom. Astfel de simptome includ pierderea controlului intestinului si vezicii urinare, transpiratia excesiva (hiperhidroza) si fluctuatia tensiunii arteriale. Poate aparea si sindromul Horner.
Persoanele cu siringomielie asociata cu o malformatie Chiari pot avea, de asemenea, o afectiune numita hidrocefalie, in care exista o acumulare anormala de lichid cefalorahidian in creier. La inceput, hidrocefalia poate provoca o varietate de simptome, inclusiv un cap marit anormal, varsaturi, dureri de cap, somnolenta, iritabilitate, convulsii si abaterea descendenta a ochilor.
Optiuni terapeutice pentru siringomielie
Tratamentul depinde de gravitatea si progresia simptomelor. Daca pacientul nu prezinta simptome, de obicei afectiunea nu este tratata, dar trebuie monitorizata cu atentie de catre un neurolog sau neurochirurg, deoarece simptomele se pot agrava in timp. Un medic va poate recomanda sa nu tratati afectiunea daca aveti varsta inaintata sau daca nu exista o evolutie a simptomelor. Daca aveti boala, ar trebui sa evitati activitatile care implica incordarea, deoarece aceste actiuni pot declansa unele simptome. Scopul interventiei chirurgicale este de a elimina sinrinxul si de a preveni alte leziuni ale maduvei spinarii. Chirurgia este de obicei recomandata pentru cazurile simptomatice sau progresive. Exista doua forme generale de tratament: refacerea fluxului normal de lichid cefalorahidian din jurul maduvei spinarii si drenarea directa a syrinxului.
Daca nu exista o malformatie sau o tumora Chiari asociata, poate fi necesara drenarea syrinxului. Acest lucru se face de obicei in cazurile in care syrinxul este in crestere. Procedura poate opri evolutia simptomelor si amelioreaza durerile de cap. O alta abordare terapeutica consta in prevenirea formarii sau extinderii unui syrinx dupa o vatamare. Strategia principala este de a impiedica dezvoltarea sau cresterea unui syrinx legat de traume. In cele din urma, indepartarea chirurgicala a obstructiilor poate fi aplicata in anumite cazuri. Ocazional, radiatiile pot fi utilizate pentru a micsora tumora.
Radiodermita: efectele radiatiilor asupra pielii si ingrijirea adecvata
Radiodermatita, cunoscuta si sub denumirea de dermatita de radiatie, este o afectiune a pielii cauzata de expunerea la radiatii ionizante. Aceasta radiatie poate proveni din diferite surse, cum ar fi radioterapia utilizata in tratamentul cancerului sau radiatiilor nucleare in accidente sau dezastre. Radiodermatita apare atunci cand celulele pielii sunt deteriorate de radiatii. Simptomele pot varia in functie de doza de radiatie primita si de sensibilitatea individuala a persoanei. Cele mai frecvente simptome includ roseata, inflamatia, mancarimea, scalarea si sensibilitatea pielii. In cazuri mai severe, se pot forma blistere, ulcere sau rani deschise.
Tratamentul se bazeaza pe ameliorarea simptomelor si promovarea vindecarii pielii. Aceasta poate include utilizarea cremelor sau a unguentelor topice pentru a ameliora mancarimea si iritatia, precum si masuri de ingrijire a pielii, cum ar fi mentinerea pielii curate si uscate, evitarea expunerii la soare. In cazuri mai severe, pot fi necesare tratamente mai intense, cum ar fi pansamente speciale sau oxigenoterapie. Daca aveti simptome de radiodermatita sau ati fost expus la radiatii ionizante, este important sa solicitati asistenta medicala pentru a primi un diagnostic adecvat si un plan de tratament specific. Un dermatolog va poate evalua situatia si va poate oferi ingrijirile necesare.
