Boala Hunter: Cum apare boala, simptome si optiuni de tratament
Sindromul Hunter este o tulburare rara, mostenita, in care organismul nu digera (descompune) in mod corespunzator moleculele de zahar din organism. Cand aceste molecule se acumuleaza in organe si tesuturi in timp, ele pot provoca daune care afecteaza dezvoltarea fizica si mentala si abilitatile. Tulburarea apare aproape intotdeauna la baieti. Sindromul Hunter este unul dintr-un grup de boli numite mucopolizaharidoze. Este, de asemenea, cunoscut sub numele de mucopolizaharidoza de tip II sau MPS II.
Sindromul Hunter rezulta dintr-o mutatie genetica (anomalie) transmisa de la o mama la copilul ei. Gena afectata este responsabila pentru reglarea productiei unei enzime specifice (substanta care declanseaza reactii chimice in organism) - iduronidat-2-sulfataza, care contribuie la metabolizarea a doi glucozaminoglicanil (GAG): dermatan-sulfatul si heparan-sulfatul. Aceasta enzima descompune zaharurile complexe pe care organismul le produce. La persoanele cu boala, organismul nu produce o cantitate suficienta din aceasta enzima. Enzima lipsa determina moleculele zaharurilor sa se acumuleze in organe si tesuturi in tot corpul. Aceste acumulari pot deteriora organele si tesuturile din tot corpul. Semnele si simptomele sindromului Hunter incep de obicei sa apara la copiii cu varste cuprinse intre 2 si 4 ani. Simptomele sindromului Hunter variaza in severitate si includ:
- Articulatii rigide
- Ingrosarea caracteristicilor faciale, inclusiv narile, buzele si limba
- Aparitia intarziata a dintilor sau spatii largi intre dinti
- Piept larg si gat scurt
- Pierderea auzului, care se inrautateste cu timpul
- Crestere intarziata, in special incepand cu varsta de 5 de ani
- Splina si ficatul marite
- Cresteri albe pe piele
![[2025] [MAI] [SPRING] [3 la pret de 2] [Naturalis Benesio]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/_/e/_eticheta-rotunda-3-la-pret-de-2.png)
Sindromul Hunter are un spectru clinic larg, cu implicarea mai multor organeꓽ
Sistemul nervos central
Sindromul Hunter se prezinta initial ca hidrocefalie. Hidrocefalia are ca rezultat un diametru crescut al craniului care se manifesta clinic ca macrocefalie. Este urmata de simptome comportamentale, dificultati de atentie, hiperactivitate si convulsii. Pacientii au, de asemenea, un declin cognitiv in anii de scoala cu performante scolare sub medie, iar abilitatile lingvistice sunt intarziate din cauza atat a insuficientei auditive, cat si a declinului cognitiv.
Cavitatea orala
Pacientii au un numar anormal de dinti, defecte ale smaltului (atat in dintii de lapte, cat si in dintii permanenti), probleme morfologice, malocluzie si defecte ale maxilarului. Exista o incidenta crescuta a cariilor dentare, chisturilor si abceselor.
Sistemul respirator
Exista o cantitate crescuta de depuneri de GAG in tractul respirator, organele limfoide si limba, care se manifesta sub forma de macroglosie, amigdale hipertrofiate, adenoide, corzi vocale ingrosate si constrictie a traheei. Exista, de asemenea, o productie excesiva de secretii respiratorii groase si un raspuns imunitar exacerbat in tractul respirator. Pacientii prezinta sinuzita recurenta, infectii ale urechii medii si respiratie zgomotoasa Amigdalele marite, adenoidele si peretele traheal gros ingusteaza pasajul respirator, ducand la dificultati de respiratie, apnee obstructiva de somn si infectii frecvente ale tractului respirator. Deformarile structurale ale coloanei vertebrale si ale cutiei toracice duc la un model restrictiv de respiratie.
Sistemul cardiovascular
In sindromul Hunter, pot aparea regurgitare mitrala si aortica, hipertrofie ventriculara stanga si hipertensiune arteriala. Exista o scadere generala a eficientei cardiace.
Sistemul gastrointestinal
Acumularea progresiva de GAG in viscerele (organele) abdominale provoaca hepatosplenomegalie. Unul dintre primele semne clinice ale sindromului Hunter se observa in zona abdomenului. Hepatosplenomegalie ridica presiunea intraabdominala, provocand o tensiune crescuta pe peretele abdominal. Acest lucru poate duce la o hernie inghinala si ombilicala. Pacientii manifesta diaree cronica cu scaune voluminoase, mucoide.
Sistemul musculo-scheletic
Pacientii prezinta caracteristici faciale grosiere, statura scurta, contracturi articulare, rigiditate articulara si miopatie. Esecul osificarii endogondrale din cauza acumularii de GAG in placa de crestere are ca rezultat o statura scurta. De asemenea, conduce la cifoza, scolioza si deformari toracice.
Deformarile structurale din coloana vertebrala comprima maduva spinarii si radacinile nervoase, care pot provoca slabiciune musculara, paralizie si incontinenta intestinala. Acumularea progresiva de sulfat de dermatan si heparan dauneaza cartilajului articular, astfel pot aparea dureri articulare, rigiditate, scaderea gamei de miscari si contracturi. GAG se acumuleaza, de asemenea, in muschi si tendoane, ducand la miopatie si moartea celulelor fusului muscular. Ambii acesti factori produc rigiditate si contracturi la nivelul articulatiilor soldului, genunchiului, gleznei, umarului si incheieturii mainii.
Optiuni de tratament si managementul bolii
Tratamentul pentru sindromul Hunter depinde de simptome. O abordare de echipa, cu specialisti in diferite domenii de expertiza, ar putea ajuta la gestionarea problemelor potentiale asociate cu afectiunea si ar oferi pacientilor cea mai buna ingrijire posibila. Scopul tratamentului este de a incetini progresia bolii si de a imbunatati calitatea vietii. Tratamentul dovedit a face acest lucru cel mai bine este terapia de substitutie enzimatica. Un tratament clar nu a fost inca stabilit pentru sindromul Hunter, insa scopul tratamentului este de a reface enzima deficitara si de a trata simptomele asociate.
Terapia de substitutie enzimatica
Aceasta implica administrarea intravenoasa de enzime care ii lipsesc organismului pacientului pentru a descompune glicozaminoglicanii (GAG). Aceasta terapie poate ajuta la imbunatatirea simptomelor, cum ar fi mobilitatea si functia respiratorie. Terapia de substitutie enzimatica trebuie initiata inainte de varsta de sase ani, pentru beneficii maxime.
Transplantul de celule stem hematopoietice
Transplantul de celule stem hematopoietice este considerat o terapie superioara in comparatie cu alte metode. Celulele stem traverseaza bariera hemato-encefalica si astfel s-a aratat o imbunatatire a functiilor neurocognitive si o scadere a ratei neurodegenerarii, observate prin imagistica creierului. In mod ideal, transplantul trebuie facut inainte de aparitia simptomelor neurologice.
Medicamente de tip AINS
Acumularea de GAG in cartilajul articular si in tendoane initiaza cascada inflamatorie, care provoaca displazie eroziva si modificari degenerative la cartilajul articular. Acest lucru duce la osteoartrita cu deformare structurala si o gama scazuta de miscare la articulatii. Deformarea mainii cu gheare in maini si modificarile osteoartritice la nivelul soldului si articulatiei genunchiului scad mobilitatea si independenta in indeplinirea sarcinilor pacientilor. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) inhiba producerea de mediatori inflamatori si previn modificarile degenerative ale articulatiilor asociate. Terapia genica va fi net superioara metodelor anterioare, deoarece va fi o procedura unica, cu un profil mai bun de siguranta si eficacitate. Cercetarile actuale exploreaza terapia genetica ca o posibila optiune de tratament pentru sindromul Hunter. Gena IDS normala poate fi livrata pacientilor prin vectori specifici, prin diferite cai.
Ce complicatii sunt asociate cu sindromul Hunter?
Medicii clasifica sindromul Hunter in tipul usor si tipul sever. Tipul sever progreseaza mai repede si implica deficiente intelectuale. In cele mai severe cazuri, pacientii incep sa experimenteze probleme cu functionarea de baza in jurul varstei de 6 pana la 8 de ani. In functie de severitatea sa, sindromul Hunter poate implica multe complicatii. Medicii folosesc medicamente si, uneori, interventii chirurgicale pentru a gestiona aceste complicatii. Acestea includ:
- Probleme de respiratie din cauza tesutului ingrosat si a cailor respiratorii blocate
- Boli de inima
- Anomalii articulare si osoase
- Scaderea functiei creierului
- Sindromul de tunel carpian
- Hernie
- Convulsii
- Probleme de comportament.
Ce este Boala Gaucher si ce similitudini simptomatologice are cu Boala Hunter
Boala Gaucher este o boala monogenica, descrisa pentru prima data de medicul francez Philippe Gaucher, in 1882. Se transmite autozomal recesiv si este cauzata de mutatii la nivelul unei gene situate pe cromozomul 1, ce codifica enzima glucocerebrozidaza (β–glucozidaza acida, glicozilceramidaza). Enzima localizata la nivelul lizozomilor are rolul de a descompune glicozilceramidele in glucoza si ceramide. Deficitul enzimatic conduce la acumularea substratului metabolic nedegradat in lizozomii celulelor sistemului reticulo-endotelial (macrofage).
Aceste celule de dimensiuni mari, cu nucleu excentric, care prezinta in citoplasma depozite de glicozilceramida, au fost denumite celule Gaucher si sunt markerul bolii. Deoarece celulele sistemului monocito-macrofagic sunt raspandite in tot organismul, deficitul de β–glucozidaza acida va avea consecinte multiple, dand bolii un caracter multiorganic (celulele Küpfer din ficat si macrofagele splenice determina hepatosplenomegalie, osteoclastele cauzeaza osteoporoza, osteoliza si necroza avasculara, macrofagele din maduva hematopoietica duc la aparitia pancitopeniei, macrofagele alveolare induc afectare pulmonara. Pe scurt, boala Gaucher este o boala ereditara rara, care provoaca o acumulare de substante grase in splina, ficat, plamani, oase si, uneori, in creier si duce la blocarea sistemica a organelor vitale.
Boala lui Gaucher nu are leac. Optiunile de tratament pentru tipurile 1 si 3 includ medicamente si terapie de substitutie hormonala, care este adesea foarte eficienta. Nu exista un tratament bun pentru leziunile cerebrale cauzate de tipurile 2 si 3. Explicatia legata de succesul si insuccesul acestei boli e determinata de gradul de manifestare a bolii la nivelul organelor interne. Boala Gaucher este rezultatul unei acumulari de anumite substante grase in anumite organe, in special in splina si ficat. Aceasta boala determina extinderea acestor organe, ceea ce poate afecta functionarea lor. Substantele grase se pot acumula, de asemenea, in tesutul osos, slabind osul si crescand riscul de fracturi. Daca maduva osoasa este afectata, acest lucru poate interfera cu capacitatea organismului de a se coagula.
Bibliografie:
Legler G, Pohl S. Synthesis of 5-amino-5-deoxy-d-gal-actopyranose and 1,5-dideoxy-1,5-imino-d-galactitol, and their inhibition of α- and β-d-galactosidases. Carbohydr Res. 1986;
Fan JQ, Ishii S, Asano N, Suzuki Y. Accelerated transport and maturation of lysosomal α-galactosidase A in Fabry lymphoblasts by an enzyme inhibitor. Nat Med. 1999;1
Cox T, Lachmann R, Hollak C, Aerts J, van Weely S, Novel oral treatment of Gaucher's disease with N-butyldeoxynojirimycin (OGT 918) to decrease substrate biosynthesis. Lancet. 2000;
Abe A, Arend LJ, Lee L, Lingwood C, Brady RO, Shayman JA. Glycosphingolipid depletion in Fabry disease lymphoblasts with potent inhibitors of glucosylceramide synthase. Kidney Int. 2000;
Ohshima T, Murray GJ, Swaim WD, Longenecker G, Quirk JM, Cardarelli CO. et al. α-Galactosidase A deficient mice: a model of Fabry disease. Proc Natl Acad Sci USA. 1997;
Abe A, Gregory S, Lee L, Killen PD, Brady RO, Kulkarni A. et al. Reduction of globotriaosylceramide in Fabry disease mice by substrate deprivation. J Clin Invest. 2000;
Eng CM, Banikazemi M, Gordon RE, Goldman M, Phelps R, Kim L. et al. A phase 1/2 clinical trial of enzyme replacement in Fabry disease: pharmacokinetic, substrate clearance, and safety studies. Am J Hum Genet. 2001;
